O sursă de patrimoniu documentar strict obligatorie și necesară în studierea diverselor probleme de istorie locală sunt dosarele ce vizează litigiile funciare, depozitate în fondurile: „Judecătoria Civilă Regională din Basarabia” (F. 37) și „Consiliul Suprem/Regional al Basarabiei” (F. 3) ale Agenției Naționale a Arhivelor din Republica Moldova. Ca exemplu, în studierea istoriei satului Tabani (cunoscut și cu numele de Mlinăuți sau Mihalcăuți), din diversele dosare ce au ca tematică acest subiect, ca sursă de patrimoniu documentar, deși indirectă, ne-a servit cel privind litigiul dintre boierii Toma Stamati și Matei Krupenski pentru hotărnicia moșiilor Lopatineț și Corjeuți, județul Hotin (Fondul 37, inventarul 1469). Dosarul conține informații prețioase despre moșiile deținute în proprietate de acești nobili, dar și despre nobilii altor moșii limitrofe; despre funcția și rangul lor boieresc; când și în ce împrejurări s-a petrecut schimbul de moșii (25 ianuarie 1817: Krupenski ceda moșierilor Ciurea, Străjescu și Grigoriu întreaga moșie Șărbaca, aceștia cedau jumătate de moșie Cicicani și jumătate de moșie Lopatineț); despre hotarul detaliat al moșiilor, cu indicarea metodologiei stabilirii hotarelor; despre instituțiile locale, județene, guberniale și imperiale, implicate în soluționarea conflictului; despre documentele pe care le dețineau moșierii și confirmau dreptul lor la deținerea proprietății; documente cu atestarea dreptului la proprietate a altor moșii limitrofe sau chiar mai îndepărtate; despre anii de când moșierii au intrat în dreptul de proprietari; despre modalitatea de prezentare a actelor de proprietate; despre locul de aflare a moșierilor în timpul soluționării litigiului; despre vechimea populării satelor, comparativ cu cele limitrofe; despre timpul instituirii comisiei de hotărnicie în frunte cu Andronache Donici (10 septembrie 1812) pentru despărțirea moșiilor Lomașeni și Dușceni, dar și a altor moșii din ținutul Hotin și a Comisiei de Hotărnicie, instituite la 25 iunie 1825, deja după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, pentru hotărnicia moșiei Corjeuți de moșiile limitrofe, etc. Dosarul conține informații prețioase și despre semnificația dublă sau chiar triplă a denumirii satelor/moșiilor (Trinca/Sfișcăuți, Ignateni/ Grimești, Dușceni/Caracușeni, Hrițeni/Fetești, Mlinăuți/Mihalcăuți/ Tabani), precum și date despre localitățile aflate în subordinea statului, limitrofe cu localitățile aflate în litigiu (Holohoreni și Grițeni). Însă cel mai important este faptul că dosarul conține informații detaliate despre documentele ce atestă dreptul de proprietate al persoanelor aflate în litigiu și despre moșiile limitrofe: Corjeuți, Treisteni, Mlinăuți, Lomașeni, Dușceni, Lopatineț și jumătate de moșie Cicicani, pentru o durată mare de timp, ceea ce este destul de important în studierea dreptului de moștenire a acestor moșii. Spre exemplu, pentru moșia Mlinăuți, dosarul conține informații începând cu 11 mai 7087 (1579), 13 mai 7104 (1596), 5 martie 7105 (1597), un document fără datare, iulie 7106 (1598), 20 mai 7110 (1602), 24 mai 7110 (1602); 2 august 7110 (1602), 10 august 7136 (1628), 5 august 7173 (1665), 21 iunie 7206 (1698), 20 martie 7209 (1701), 5 martie 7218 (1710), 30 ianuarie 7254 (1746), 28 februarie 1771, 26 mai 1774, 2 decembrie 1809 și 24 octombrie 1809. De menționat faptul că membrii Comisiei de Hotărnicie făceau concluziile de rigoare, precizând cui aparțineau moșiile. Cu referință la moșia ce ne interesează, Comisia a constatat că, în baza documentelor examinate „…întreaga moșie Mlinăuți, pe care astăzi este amplasat satul Tabani, a trecut la neamurile Gheorghelești și Vârnovești, iar de la ei, în urma unui schimb, o jumătate din Mlinăuți a trecut în proprietatea căminarului Ciurea, iar ală parte aparține moșierului, căpitanului Ioan Costaș…”. Cele relatate ne permit să constatăm că litigiile funciare care au avut loc între moșieri, pe parcursul secolelor, sunt documente de patrimoniu importante în studierea istoriei locale.