Recuperarea funcțională postoperatorie în reconstrucția de ligament încrucișat anterior
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
71 3
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-04 20:28
SM ISO690:2012
OLTEANU, Nelu. Recuperarea funcțională postoperatorie în reconstrucția de ligament încrucișat anterior. In: Sport. Olimpism. Sănătate, 26-27 octombrie 2017, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: "Print-Caro" SRL, 2017, Ediția a 2-a, p. 61. ISBN 978-9975-56-935-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sport. Olimpism. Sănătate
Ediția a 2-a, 2017
Congresul "Sport. Olimpism. Sănătate"
Chişinău, Moldova, 26-27 octombrie 2017

Recuperarea funcțională postoperatorie în reconstrucția de ligament încrucișat anterior


Pag. 61-61

Olteanu Nelu
 
Clubul Sportiv al Armatei „Steaua”, București
 
 
Disponibil în IBN: 14 mai 2024


Rezumat

Ligamentul încrucisat anterior se inseră pe platoul tibial, porţiunea medială, anterior de eminentă intercondiliană şi pe fosa intercondiliană a femurului (condil lateral). Este alcătuit din două bandelete şi preia 85% din forţa care translatează anterior tibia. Rolul ligamentului încrucişat anterior este acela de a impiedica translaţia tibiei anterior, în raport cu femurul. Prin acest rol, ligamentul incrucişat anterior limitează hiperextensia genunchiului. Lezarea acestui ligament este frecventă sub forma unei simple elongări (leziune) sau dilacerări (ruptură). În evaluarea şi aplicarea conduitei terapeutice, este importantă anamneza în cadrul căreia ne interesează: - mecanismul de producere a leziunii (brusc sau lent prin suprasolicitari), prezența durerii instalate brusc sau lent; - senzațiile de alunecare la nivelul genunchiului; - păstrarea abilității articulare specifice sportului practicat; - prezența inflamației, reducerea mobilității articulare, prezența în antecedente a altor leziuni la acest nivel. Scopul cercetării constă în aplicarea unui program kinetic de recuperare pre- şi postoperator, axat pe creşterea mobilitǎţii, a rezistenţei, pe reducerea contracturii şi a durerii, creșterea amplitudinii mișcării; recuperarea mersului; obținerea stabilității care este, de fapt principala funcție a genunchiului; obținerea mobilității și optimizarea.forței.contracției.musculare.și.a.rezistenței. Concluzii: - stabilitatea articulară pasivă şi activă reprezintă pentru genunchi o condiţie esenţială, care să permită ortostatismul şi mersul stabil, - folosirea scalelor de evaluare şi a bilanţului izocinetic este importantă pentru evaluarea iniţială şi aprecierea obiectivă a eficienţei tratamentului, - utilizarea programelor de tonifiere musculară a grupelor musculare destinate zăvorării articulaţiei este extrem de utilă pentru obţinerea dezideratelor recuperării, - aplicarea stretching-ului muscular la muşchii ce stabilizează articulaţia genunchiului trebuie să fie o metodă larg aplicată în recuperarea acestei articulaţii, - exercițiile de sporire a forţei musculare trebuie să alterneze cu stretching-ul muscular pentru obţinerea concomitentă a stabilităţii şi mobilităţii articulare.

Cuvinte-cheie
genunchi, recuperare, traumatism, stabilitate, exerciţiu fizic