Tragedia satului românesc are captivată febra unei societăți socialiste cu teroarea arestărilor și cruzimea noilor-veniți la putere, mimând credința într-o lume viitoare paradisiacă, dărâmând valori vechi de secole în favoarea unei utopii existențiale. Făcând din cultura și literatura o anexă a propagandei ideologiei proletare, conducătorii comuniști și observatorii culturali au deschis un decalaj pernicios între creațiile importante antebelice și „literatura nouă”, punând pe index marii scriitori, renunțând la formal și tematic. cerințele lucrărilor, diversitatea motivelor, complexitatea și explorarea profundă a sufletului uman.

The tragedy of the Romanian village caught in the demented fever of the socialist society, with the terror of arrests and the cruelty of the newcomers to power, mimicking the belief in a future paradisiacal world, demolishing centuries-old values in favor of an existential utopia. Making culture and literature an annex of the propaganda of the proletarian ideology, the communist leaders and cultural watchers opened a pernicious gap between the important pre-war creations and the "new literature", putting great writers on the index, abandoning the formal and thematic requirements of the works, the diversity motives, complexity and deep exploration of the human soul.