În epoca fanariotă, în Moldova, au loc un șir de schimbări în plan politic și social, una din aceste schimbări este apariția sau reînființarea mai multor școli, multe din ele fiind cu precădere școli românești. Domnitorii fanarioți încep să-și dea seama de necesitatea unui învățământ accesibil nu doar pentru cei bogați, dar și pentru poporul simplu, care era de cele mai multe ori lipsit de posibilitatea de a studia. Pentru a rezolva această problemă de obște a țării, domnitorii au apelat la ajutorul bisericii ortodoxe, fără de care la acea perioadă era imposibilă edificarea învățământului românesc. Astfel, domnitorii fanarioți decid ca banii necesari pentru școli să fie adunați de la clerici, mitropolitul fiind responsabil de organizarea procesului, iar multe școli în care se preda limba poporului erau înființate la mănăstiri, emblematică în acest sens fiind mănăstirea Putna. Învățământul în limba română începe să fie sistematizat în tinda bisericii și accesibil poporului de rând.

During the Phanariote era, in Moldova, a series of political and social changes took place, one of these changes is the emergence or re-establishment of several schools, many of them being mainly Romanian schools. The Phanariot lords began to realize the need for accessible education not only for the rich, but also for the common people, who were often deprived of the opportunity to study. In order to solve the country’s public problem, the gentlemen appealed to the help of the Orthodox Church, without which at that time it was impossible to build Romanian education, the organization of the process, and many schools where the language of the people was taught were established at monasteries, emblematic in this sense being the Putna monastery. Education in the Romanian language begins to be systematized in the church tent and accessible to the common people