Conform Wikipedia ,,Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă.“ Problema bullyingului este răspândită în toate școlile din România și are un impact emoțional puternic asupra copiilor. Copiii și adolescenții furioși din România, sunt vârful aisbergului feței din ce în ce mai urâte a bullyingul în comunitățile școlare. Netratat la vreme, copilul agresor devine adultul agresor la locul de muncă ori acasă, iar copilul agresat, un copil și un adult izolat, întristat, frustrat, depresiv ori ... criminal. Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor, atacarea unei persoane din punct de vedere fizic sau verbal și excluderea dintr-un grup. Bullying-ul din școli plasează România pe locul 3 la nivel European în privința acestui fenomen, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Mai mult, aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegi, potrivit unui studiu efectuat la nivel național. Tipuri de bullying: Bullying-ul poate lua mai multe forme: Bullying verbal Este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar fi: -Șicanarea; -Înjurăturile; -Comentariile sexuale neadecvate; -Folosirea sarcasmului: -Amenințările; -Criticile -Folosirea unui limbaj neadecvat. Bullying social Se referă la lezarea reputației sau a relațiilor cuiva și include: -Bârfitul, lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva, de exemplu la locul de muncă; -Punerea unei persoane într-o situație stânjenitoare în public; -Folosirea puterii formale, a titlului/funcției sau a puterii financiare ca forme de intimidare, amenințare, hărțuire și/sau vătămare; -Folosirea sarcasmului la adresa cuiva;-Provocarea în mod intenționat a unui sentiment de jenă și nesiguranță; -Excluderea și izolarea unei persoane din punct de vedere social sau profesional; -Sabotarea în mod intenționat a bunăstării, fericirii sau succesului unei persoane. Cyberbulling Avansul tehnologiei a permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Acestea poartă numele de cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente. Mai mult, oricine are un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a fi nevoit să își dezvăluie identitatea reală. Cyberbulling-ul nu mai este limitat de curtea școlii sau de colțurile străzii, ci poate avea loc 24 de ore din 24. Acesta presupune hărțuirea și amenințarea în mediul online și implică mai multe persoane, fără a necesita puterea fizică Cyberbulling-ul se poate manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante prin e-mail, text, social-media și inclusiv prin furarea identității online cu scopul de a răni și umili persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea inclusiv un site web sau o pagină de social media pentru a umili pe altcineva. Bullyingul este forma de exteriorizare a emoțiilor adunate acasă, influențate de atmosfera familială, de acasă. Atunci când un copil este expus comportamentului nociv al părinților, acesta va împrumuta caracteristicile negative ce le observă la părinți, devenind un bully. Mediul de dezvoltare, împreună cu ajutorul și îndrumarea părinților contribuie înzecit la cizelarea caracterului copilului. Dacă acesta este înconjurat de exemple ce comportament pozitive ce arată și susțin comunicarea între semeni, crearea unor legături, atunci copilul se va dezvolta emoțional, sănătos și va da mai departe sentimente pozitive. Dar în cazul unui copil ce își aude părinții certându-se, ridicând vocea unul la altul sau chiar ajungându-se la violență, lecția de viață pe care și-o va da însuși copilul acela va fi:Totul se rezumă la violență. Ce pot face părinții pentru a preveni agresiunea în școală? - Să discute cu copilul despre importanța respectului, despre suferința altuia, despre ceilalți. - Să-l învețe să înțeleagă, să descifreze comportamentul altora, să citească dincolo de acțiunile lui. - Să-i dea mai departe valori: adevăr, respect, demnitate, onestitate, corectitudine, responsabilitate, recunoștință. Să se asigure că ele sunt cu ei în fiecare zi din ceea ce fac, în tot ceea ce fac. - Să-l învețe să ia apărarea celor mai slabi. Să nu tolereze agresiunea asupra altora nici asupra lui, nici asupra altora. - Este incorect să rănești, să produci suferință. Chiar dacă tu suferi. -Copilul trebuie să știe că e responsabilitatea lui să nu producă suferință și e responsabilitatea adulților din jurul lui să o prevină. - Să-l învețe să gândească singur. Să înțeleagă lumea în care trăiește. Să poată lua decizii bune pentru el și pentru alții.Învățați copiii că nu ei trebuie să rezolve episoadele de agresivitate, ei trebuie să știe să nu le provoace, să se apere de ele, să intervină când sunt martori și să ceară ajutor. Trebuie să știe să evalueze potențialul unei situații, să dezamorseze un conflict din față atunci când asta e posibil, să izoleze agresorul, arătându-i că ce face el nu e deloc bine, să aibă curaj să nu plece capul și să spună imediat unui adult. Bullying-ul este violență psihologică, conform Legii anti-bullying intrată în vigoare pe 22 noiembrie 2019. Conform actului normativ: ,, Violența psihologică este acțiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, pe care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.” De ce copiii devin agresori psihologic? Eu cred (și studiile confirmă) că responsabili pentru agresiunile dintre copii sunt adulții (nu mă refer la copii mici, care lovesc sau împing pentru că nu au autocontrol, ci la episoadele de agresiune psihologică, adică la bullying). Adulții sunt responsabili. Tot ei trebuie să rezolve agresiunile între copii. Nu copiii. Copiii sunt victimele colaterale. Da, și copiii mari, tot victime sunt. Știu că e greu de integrat, de acceptat asta. Dar gândiți-vă puțin. Cum vorbiți în fața copilului despre alți oameni din viața voastră? Despre colegi, rude? Îi bârfiți? Vorbiți despre ei cu agresivitate, cu dispreț, cu superioritate? Știm deja că suntem modele pentru copiii noștri, Că degeaba le spunem un discurs despre cum să îi respecte pe alții dacă ei văd la părinți lipsă de respect pentru ceilalți. Dacă atmosfera în care trăiesc acasă este una de minimizare a demnității tuturor celorlalți, sunt șanse mari să creștem un agresor, un bully. De aceea consider că e teribil de important să facem curat în noi, în familia noastră. Igiena sufletului oferă tuturor o șansă. Și dacă nu poți vorbi frumos despre alții, măcar nu vorbi urât. Nu de față cu copilului. Deloc, dacă poți, chiar obligatoriu! Bullyingul este un fenomen răspândit în școlile din România, lasă răni adânci, iar efectele pe care le produce sunt pe termen lung. Bullyingul este o capcană în care sunt deopotriva prinși toți copiii - agresori, victime sau martori. Cum poate fi stopat bullying-ul Este foarte important ca toți factorii de decizie, precum părinții, profesorii, dar și autoritățile să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase. În primul rând, părinții trebuie să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să observe dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere. Mai mult, copiii care ajung să fie agresori văd acest tip de comportament în familiile lor, la școală, pe Internet sau în mass-media. Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și că le fac rău celorlalți. Tocmai de aceea, este important ca părinții să își educe copiii și să le insufle modele pozitive de comportament. Dacă suspectați că cel mic este victima bullying-ului, luați legătura cu profesorii pentru a găsi o soluție. În aceste situații, psihoterapia pentru copii, poate fi de folos: specialistul îl va ajuta pe micuț să își gestioneze sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă consecințe negative pe termen lung. În cazul în care vă simțiți copleșit, ca părinte, de ceea ce i se întâmplă copilului, este indicată psihoterapia de familie. Efectele bullying-ului pe termen lung Pentru că experiențele avute în copilărie ne modelează ca adulți, este lesne de înțeles de ce efectele bullyingului persistă până la vârsta adultă, influențând percepția unei persoane despre ea însăși și despre ceilalți. Chiar dacă bullying-ul nu mai are loc, adultul poate resimți din plin consecințele acestuia, care îi pot influența negativ viața. Consecințele pot fi: - Depresie cronică; - Dificultatea de a stabili relații interpersonale de durată, care duce la izolare socială. - Gânduri și tentative de suicid; - Tulburări de anxietate; - Sindromul de stres post-traumatic; - Comportament autodistructiv, inclusiv auto-vătămare; - Abuz de droguri și alcool; - Riscul de a dezvolta o tulburare psihică. Așadar, pe măsură ce copiii agresați devin adulți, ei vor continua să aibă dificultăți în resimțirea respectului și stimei de sine, vor avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor cu ceilalți și vor evita interacțiunile sociale. De asemenea, vor dezvolta un sentiment intens de vină și vor avea cu greu încredere în oameni, aspect care le va afecta relațiile cu ceilalți, inclusiv la locul de muncă. Ei pot începe inclusiv să aibă convingeri incorecte cu privire la agresiunile suferite, cum ar fi să se convingă pe ei înșiși că bullying-ul nu a fost atât de dureros precum își amintesc. Anumite studii arată că bullying-ul poate cauza schimbări la nivelul creierului și astfel crește riscul de a dezvolta tulburări psihice, având, totodată, consecințe asupra proceselor care formează memoria. Așa cum am văzut, bullying-ul are cele mai multe ecouri în rândul copiilor, care pot fi agresați (engl.,,bullied”)sau pot deveni agresori (engl.,,bullies”). În general, motivele pentru care elevii sunt agresați sunt din cauza faptului că sunt percepuți ca fiind ,,diferiti”. Poate sunt depresivi, anxioși, cu o stimă de sine saăzută, ori au dizabilități fizice. Poate au venit la o școală nouă sau au puțini prieteni. Sau poate au un aspect fizic altfel (supraponderali sau subponderali). Și lista poate continua. Oricare ar fi motivele, trebuie să fim conștienți că hărțuirea este un fenomen care trebuie combatut. Totuși, este important de menționat că bullying-ul are efecte și asupra agresorului, pentru că acesta adoptă acest tip de comportament din mai multe motive. Dacă nu sunt luate măsuri de stopare, acest tip de comportament va persista și chiar se va înrăutăți de-a lungul timpului. Profilul unui copil care agresează – la ce trebuie să fim atenți? - are un comportament agresiv, dominant, cu răbufniri; - este inclinat în a produce rău celorlalți; - este împotriva tuturor regulilor; - intimidează sau jignește ori de câte ori are ocazia. În general, sunt două tipare de copii care prezintă risc de a agresa: 1. tiparul agresorului care are popularitate în randul colegilor și preferă să-și exercite influența asupra celorlalți. 2. tiparul agresorului siguratic, anxios, dominat de colegi și fără a se preocupa de emoțiile celor din jur.Se fac și sau făcut deja diverse cercetări privind fenomenul de violență în școli, cercetări de tip diagnoză folosind o metodă cantitativă de culegere a informațiilor pe bază de anchetă prin chestionarul elaborat de Institutul de Științe ale Educației București, Publicat în lucrarea ,,Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală – Ghid practic pentru directori şi cadre didactice, 2006 care a cuprins între 12 întrebări de diferite tipuri: -Întrebări factuale prin care s-au obținut informații despre fapte obiective, verificabile; - Întrebări de opinie prin care s-au înregistrat informații de natură subiectivă -Întrebările de motivație care au urmărit explicarea unor cauze sau condiții ce determină anumite acțiuni în funcție de forma întrebărilor au fost propuse: - Întrebările închise - Întrebările deschise - Întrebări semi-deschise (semi-închise) Întrebările au fost formulate astfel încât să ofere răspunsuri pentru: - caracterizarea lotului de subiecţi; - formele de violenţă întâlnite în şcoală şi care este frecvenţa cu care aceste manifestări au loc; - situaţiile de violenţă si de bullying care se manifestă între elevi, dar şi cu profesorii - momentul în care se manifestă fenomenele de violenţă dintre elevi; şi între elevi şi profesori - cauzele fenomenelor de violenţă dintre elevi; elevi-profesori - situatiile de violenţă în care elevii s-au aflat personal şi percepţia părinţilor legat de aceste lucruri - formele de violenţă pe care elevii le manifestă faţă de profesorii; dar şi percepţia profesorilor legat de actele de violență şi de bullying din partea elevilor lor - frecvenţa cu care se întâmplă situaţii de violenţă a profesorilor în şcoală; - situaţiile în care elevii investigaţi au fost violenți/agresivi faţă de colegi sau profesori; - percepţia elevilor asupra siguranţei proprii la şcoală/protecţiei faţă de violenţa unor colegi, profesori sau alte persoane din jurul scolii; - propuneri privind contribuţia elevilor la reducerea cazurilor de violenţă manifestate în scoală. Să provocăm părinții să își întrebe copiii, ce le place, ce nu le place și ce ar schimba la școala lor, să scrie pe o hârtie răspunsurile lor și să le dezbatem împreună, părinte-copil -profesor. Astfel de studii de fac deja în aproape toate școlile la ora actuală. Altfel bullyingul este ca o gripă socială care face victime zilnic și noi, oamenii mari, nu prea știm de comportamentul acestora și nu știm cum să intervenim. Fiind printre elevi, de peste 30 de ani, am observat cum comportamentul agresiv reduce la tăcere orice încercare de mediere a conflictului între elevi. Din acest motiv, asigurarea copiilor de susținerea noastră, a profesorilor cât și a părinților în cazuri de violență între aceștia, este crucială în eradicarea situațiilor de bullying.