In the collective memory of many European people, the Huns are perceived as one of the most violent gentes west of the Dniester, which might have committed many atrocities, acts of vandalism, and destructions in the territories they crossed. The image of these violent Huns influenced the archaeological research as well. One can often find mentions of a so-called „Hunnic phase” (Hunnenzeit), associated with levels of violent destruction in the Sântana de Mureş-Černjachov settlements and disruption of their behaviours: periods without burials, a new chronological phase of buried treasures, etc. All these create the image of a so-called „Katastrophenhorizont” (chronological disaster horizon). The spatial distribution of its traces should indicate the ways and directions the Huns entered the region. This study tries to discuss both the written sources related to the arrival of the Huns in the geographical space west of the Dniester and the archaeological traces associated with the Huns in the area inhabited by the SMCK culture. Among the main conclusions of the study, one may observe that we cannot speak about an invasion of a large Hunnic army. Rather, we can identify traces of many small-group invasions that led to the decay of the Gothic confederation. From an archaeological standpoint, it must be underlined that the field research shows a high level of significant destruction in the archaeological sites, mainly in the settlements, west of the Dniester. The nature of the archaeological discoveries rather indicates that the local population had already left the settlements before their destruction.

Apariția hunilor la vest de Nistru este asociată în memoria colectivă a mai multor popoare europene drept unul dintre cele mai violente grupuri de populații, grup de care se leagă numeroase atrocități, acte de vandalism şi distrugeri în teritoriile traversate. Imaginea hunilor plini de violență a fost preluat şi în arheologie, în literatura de specialitate fiind definită o aşa-zisă „Hunnenzeit” (fază hunică), asociată cu niveluri de distrugeri violente în aşezările culturii Sântana de Mureş-Černjachov (SMCK), întreruperi de înmormântări în necropolele acestei culturi, constituirea unor orizonturi de tezaure îngropate etc. Toate împreună creează imaginea unui aşa-numit „Katastrophenhorizont” (orizont cronologic de catastrofă), distribuția spaţială a urmelor căruia ar trebui să indice căile şi direcțiile de pătrundere a Hunilor. În studiul de faţă s-a încercat discutarea atât a surselor scrise despre venirea hunilor în spaţiul geografic de la vest de Nistru, cât şi a urmelor arheologice asociate cu hunii din arealul de răspândire a SMCK. Dintre principalele concluzii ale studiului, remarcăm faptul că după toate probabilităţile nu putem vorbim despre o invazie a unei armate numeroase ale hunilor, ci mai degrabă a mai multe grupări mai mici, ce au condus la decăderea confederației gotice. Din punct de vedere arheologic, trebuie subliniat faptul că cercetările de teren atestă un nivel ridicat de distrugeri semnificative în siturile arheologice (în principal în aşezări) din zona de la vest de Nistru. Dar natura descoperirilor arheologice făcute, indică mai degrabă faptul că după toate probabilităţile populația era deja plecată la momentul distrugerii aşezării.