O trăsătură fundamentală a ființei umane este comunicarea interpersonală care constituie un proces complex prezent în toate sferele activității umane și presupune transferul informaţional între două sau mai multe entităţi [1, p. 25]. Astfel, comunicarea interpersonală este o necesitate care face parte integrantă din procesul de realizare deplină şi valoroasă a potenţialului uman. Cercetătorii apreciază comunicarea interpersonală ca factor ce facilitează formarea personalității și a unei atitudini interioare ferme, caracteristicile de personalitate, statutul și locul social. Comunicarea interpersonală eficientă are consecințe semnificative asupra ființei umane, în general, și în cadrul anumitor relații, în special, inclusiv în relația cadru didacticelev. Când vorbim despre persoana cu un stil eficient de comunicare, ne referim la anumite calități de personalitate ca: empatie, etică, comprehensiune, calități necesare în monitorizarea emoțiilor în timpul relaționării [2, p. 56]. Ținând cont de valoarea comunicării eficiente în relațiile sociale, se solicită trasarea şi realizarea sigură a unui nou scop în contextul actual: eficientizarea comunicării interpersonale, elaborându-se strategii relevante. În această ordine de idei, identificarea și implementarea unor repere teoretice şi aplicative în scopul determinării unui traseu de abordare a procesului de selectare a strategiilor devine un imperativ. Comunicarea interpersonală eficientă reprezintă o competență învățată prin intermediul conținuturilor şi activităților educaționale care începe timpuriu, având la fiecare vârstă specificul său. Astfel, este cert că experienţa comunicării interpersonale reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului şi pregătirea lui pentru o viaţă independentă. Pe această dimensiune, stilul de comunicare al cadrului didactic în relația profesor–elev devine un element care asigură dezvoltarea competenței de comunicare la un nivel înalt și sprijină elevul să conștientizeze și să-și autoregleze propriile gânduri, emoţii, atitudini. Problematica privind comunicarea interpersonală şi interacţiunea ei cu alte caracteristici ale personalităţii a preocupat mereu cercetătorii, fiind abordată într-un șir de studii psihologice, pedagogice, psihosociale. Un rol semnificativ în studierea comunicării interpersonale și dezvoltării personale le revine atât cercetătorilor străini: L. Kolberg, J.-C. Abric, J. Bowlby, A. Maslow ș.a., cât și celor din România și R. Moldova: P. Neveanu, L. Șoitu, M. Golu, M. Zlate, F. Golu, S. Chelcea, E. Verza, F. E. Verza, U. Şchiopu, A. Bolboceanu, V. Pâslaru ș.a. Cu scopul eficientizării stilului de comunicare, cadrul didactic trebuie să-și dezvolte competențele profesionale, în general, și competența de comunicare, în special. Or, ,,... competența comunicațională este parte integrantă a competenței didactice” [3, p. 46].Având drept scop identificarea strategiilor de eficientizare a stilului de comunicare la cadrele didacice în relația profesor–elev, reperăm pe elementele componente ale actului de comunicare: emițător, receptor, mesaj, cod, canal de transmisie, context, și pe factorii care au impact asupra stilului de comunicare al persoanei – tipul de personalitate, cultura, temperamentul și mediul social în care coabitează aceasta. În atare context, am elaborat un construct psihopedagogic ,,Strategii de eficientizare a stilului de comunicare la cadrele didactice în relația profesor–elev”. Prezentul construct vizează trei dimensiuni: rolul cadrului didactic în procesul de comunicare, strategia aplicată în procesul de comunicare și descriptori de evaluare a strategiei (Fig.).Fig. Construct psihopedagogic ,,Strategii de eficientizare a stilului de comunicare la cadrele didactice în relația profesor–elev” În concluzie, subliniem faptul că stilul de comunicare al cadrelor didactice este esențial pentru succesul procesului educațional și pentru dezvoltarea personală a elevilor. Datorită aplicării unor strategii relevante în procesul de comunicare, se stabilește o relație pozitivă între profesor și elevi care duce la crearea unui mediu de învățare pozitiv și prietenos, fapt ce încurajează elevii să participe activ și cointeresat în activități de învățare, aspect ce contribuie la îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor și la dezvoltarea personalității acestora.