Lucrarea de față revizuiește și rezumă cercetările și literatura de specialitate despre fenomenul de bullying în instituțiile școlare din România. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Fenomenul de bullying îl putem observa în orice relație umană sau societate. În Europa termenul de bullying a fost introdus de către Thomas Hughes în 1857, munca acestuia fiind preluată și expandată de către Dan Olweus, cercetător la Universitatea din Bergen, Norvegia. Lucrarea sa reprezentativă, tradusă în foarte multe limbi, este „Bullying at school: What we know and what we can do?”(1991). La nivel mondial există peste un million de studii asupra fenomenului de bullying, din care peste 700.000 sunt efectuate în instituțiile școlare – acest fapt dovedind că fenomenul de bullying este prezent într-un procent îngrijorător în rândul copiilor și al tinerilor. Formele de bullying îmbracă diverse arii: fizic, verbal, social, online (cyberbullying – 134.000 studii/global din care 92.000 de studii în instituțiile școlare). Cyberbullyingul poate fi considerat un fenomen periculos din cauza faptului că este oarecum ascuns și poate fi depistat mult mai greu. Agresorul, în aceste cazuri, deține un grad ridicat de cunoștințe în tehnologie, poate fi găsit, corectat sau oprit mult mai greu iar victima poate cădea în capcană, fiind prins în cerințele date de agresor. Vârsta la care se manifestă cu precădere cyberbullying-ul este în intervalul 13-15 ani – perioadă care este expusă schimbărilor atitudinale, nevoii de creștere a stimei de sine, de apartenență la un grup, prin urmare, este vârsta cu grad ridicat de risc. Dintre factorii de risc care duc la apariția bullyingului subliniem importanța empatiei – atât în cazul agresorului, cât și în cazul victimei. Lipsa empatiei față de victimă poate fi provenită de la aceeași carență în viața agresorului. Prietenii, cercul de influență joacă un rol deosebit de important pentru diminuarea manifestărilor de bullying. Efectele bullyingului sunt grave, acestea putându-se manifesta pe parcursul întregii vieți, uneori cu tendințe suicidale duse până la capăt. Metode de prevenție: începând cu vârsta timpurie – enumerăm câteva aspecte esențiale: –– în cadrul instituțiilor școlare să existe regulamente de ordine interioară în care să fie explicitate consecințele unor astfel de acțiuni; proiectarea unor programe de prevenire a bullyingului; colaborarea cu psihologi educaționali care să ofere suport atât agresorului, cât și victimei; –– instituțiile școlare, în colaborare cu celelalte instituții care deservesc o comunitate – să realizeze campanii de informare, implicare în educația parentală cu privire la prevenirea, controlul și intervenția în cazul manifestării fenomenului de bullying; –– responsabilitatea adulților nu trebuie să se limiteze la familiile în care există copii – din orice postură ne-am afla, avem datoria morală, civică de a acționa acolo unde situația o cere; –– cyberbullying-ul poate fi prevenit prin diverse mijloace de control asupra activității copilului în mediul online – comunicare constantă, deschisă, cu copilul este necesară indiferent de vârstă, dar în mod deosebit la vârsta preadolescenței cu scopul de a preveni manifestarea acestora; părinții sunt cei care trebuie să construiască o relație strânsă cu copiii, bazată pe încredere, comunicare, afecțiune și înțelegere. Concluzii și recomandări. Considerăm că fenomenul de bullying poate fi oprit printr-un efort colectiv, multidisciplinar: psihologic, școlar, familial, cu extindere în sfera comunității, atât pentru agresor cât și pentru victimă. Doar prin implicare activă putem preveni fenomene de acest gen, construind comunități solide, formate din copii, tineri și adulți responsabili.