Educația ca instrument al puterii soft în cadrul politicii externe a SUA
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
216 12
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-26 12:39
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
37.0:327(73) (1)
Educație (14877)
Relații internaționale. Politică internațională. Activitate internațională. Politică externă (1466)
SM ISO690:2012
RUSNAC, Ana Maria. Educația ca instrument al puterii soft în cadrul politicii externe a SUA. In: Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești, Ed. 27, 15 februarie - 15 martie 2023, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, Ediția 27, Vol.2, pp. 237-238. ISBN 978-9975-62-547-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești
Ediția 27, Vol.2, 2023
Sesiunea "Sesiunea naţională cu participare internațională de comunicări ştiinţifice studenţeşti"
27, Chișinău, Moldova, 15 februarie - 15 martie 2023

Educația ca instrument al puterii soft în cadrul politicii externe a SUA

CZU: 37.0:327(73)

Pag. 237-238

Rusnac Ana Maria
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 28 februarie 2024


Rezumat

În contextul actual al relațiilor internaționale, puterea soft reprezintă principalul instrument de realizare a politicii externe a unui stat. Statele încontinuu sunt în căutarea celor mai eficiente mijloace de atingere a obiectivelor propuse și a unor căi de dobândire a bunelor rezultate în contextul politicii externe. În acest context, puterea soft oferă o gamă largă de unelte, cu ajutorul cărora statul își poate menține poziția pe arena mondială, pe un termen destul de lung. Unul dintre cele mai importante unelte ale puterii soft este educația, care exercită o influență enormă asupra promovării eficiente a politicii externe a unui stat. Cercetând rolul educației ca instrument a puterii soft în cadrul politicii externe a SUA, în primul rând, ținem să menționăm importanța puterii soft în politica externă americană. Astfel, cercetătorul Henry Kissinger analizează puterea soft în politica externă americană și subliniază faptul că, în afară de puterea militară și economică, SUA trebuie să se concentreze pe valorificarea potențialului puterii soft pentru a influența țările și liderii din întreaga lume. Printre elemente puterii soft, Henry Kissinger include cultura, valorile și idealurile americane, care pot fi utilizate pentru a construi relații și a influența deciziile altor țări. Autorul remarcă că, prin utilizarea puterii soft în mod inteligent și echilibrat, SUA poate obține rezultate pozitive în politica lor externă fără a recurge la utilizarea forței brute [1, p. 612]. Așadar, devine destul de evident că SUA pune un accent enorm pe puterea soft în exercitarea politicii externe a statului. Un remarcabil instrument al puterii soft este considerat sistemul educațional. Anume educația constituie un important element în promovarea imaginii pozitive a țării. Joseph Nye definește educația ca element-cheie al puterii soft, fiind utilizată pentru a atrage tineri talentați din alte state și pentru a spori capacitatea unei țări de a coopera în domeiile de cercetare și tehnologice [2, p.13]. Așadar, se susține ideea că o minte lucidă este mai puternică decât o armă rece, iar dacă această minte este bine prelucrată și îndreptată spre direcția dorită de politicul unui stat, atunci statul dat câștigă foarte mult. Acesta ar fi și motivul pentru care statele regurg la educație ca o componentă de bază a puterii soft. SUA înțeleg rolul educației în formarea statului și a relațiilor acestuia pe plan extern. Încă în 1749, unul din părinții fondatori ai SUA, Benjamin Franklin, scria că nimic nu poate contribui mai bine la cultivarea și dezvoltarea țării, la înțelepciunea, bunăstarea, forța, virtutea și pietatea, prosperitatea și fericirea populației decât o educație adecvată a tinerilor, prin formarea manierelor, inocularea în mințile fragile a principiilor corectitudinii și moralității, instruindu-i în toate ramurile artelor liberale și științelor [3, p. 30].Metodele și mijloacele sistemului educațional, prin intermediul cărora SUA își exercită activitatea, pe arena internațională sunt programele de schimb academic, bursele, diplomele și alte programe educaționale. Prin intermediul acestora, SUA își promovează valorile și interesele sale pe plan global. Iată câteva dintre aceste programe, care sunt oferite de către statul american: • Programul Fulbright. Lansat în anul 1946, încă mai continuă să ofere burse studenților, profesorilor și cercetătorilor străini pentru a studia și a lucra în SUA. Scopul său este de a promova înțelegerea reciprocă, colaborarea și prietenia între SUA și alte națiuni prin intermediul educației [4]. • Programul de Burse internaționale pentru studenți. Lansat în 2014, își propune să sporească numărul de studenți străini care studiază în SUA. Scopul său este de a promova o imagine pozitivă a SUA și de a încuraja cooperarea academică și economică între SUA și alte națiuni. • Programele de studiu în limba engleză. SUA promovează studiul limbii engleze ca una de circulație internațională și a depus multe eforturi pentru a facilita acest lucru prin intermediul programelor de schimb și a ambasadelor sale din întreaga lume. • Programe de formare și dezvoltare. SUA oferă programe de formare și dezvoltare în diverse domenii, cum ar fi managementul, guvernarea și dezvoltarea economică, având drept scop încurajarea reformelor și modernizarea în alte țări, fiind adesea finanțate de agenții ale guvernului american sau de organizații nonguvernamentale [5]. Prin intermediul acestor programe educaționale, SUA au reușit să promoveze valorile sale, cum ar fi democrația, drepturile omului și libertatea și să încurajeze cooperarea internațională. Totodată, prin intermediul educației SUA au reușit să creeze relații puternice cu alte națiuni, să încurajeze turismul și să atragă capitalul străin. În general, educația a fost și va rămâne un instrument important al politicii externe a SUA, cu un rol important în viitorul relațiilor internaționale.