Textul relevă un aspect al conceptului teoretico-didactic de „exilul literaturii/literatura în exil”. Este important să precizăm că, în această instanță conceptuală, este construit și aspectul didactic al studierii literaturii române în liceu privind viața și opera scriitorilor. Unul dintre ei îl reprezintă și Virgil Tănase, care este o personalitate proeminentă a diasporei româneşti din spaţiul cultural francez, cu o activitate publicistică şi profesională de excepţie: prozator, dramaturg, regizor, ziarist şi profesor în cadrul unor instituţii prestigioase din Franţa, doctor în sociologie şi în semiologia artelor şi literelor. În literatură, Virgil Tănase își asumă formula onirismului românesc ca un spațiu ficțional compensatoriu. Confesiunile scriitorului, făcute cu prilejul unor interviuri, cuprind discursul despre literatură și statutul artistului în era socialismului naționalist, și, totodată, dirijează metatextual spre identificarea unei „interiorități” literare asumate. În societatea actuală, când devine tot mai grea diferențierea valorilor de surogate, Virgil Tănase formulează un ultim îndemn pentru creatorii de literatură, acela de a continua să scrie autentic, indiferent de timp sau spațiu. Scriitor prolific, Virgil Tănase va rămâne veșnic un spirit integrator, având aspiraţia şi vocaţia de a surprinde totul: epoca în care trăieşte, spiritul lumii din care provine, sufletul uman

The text reveals an aspect of the theoretical-didactic concept of „exile of literature/literature in exile”. It is important to specify that, in this conceptual instance, the didactic aspect of studying Romanian literature in high school regarding the life and work of writers is also built. One of them is represented by Virgil Tănase, who is a prominent personality of the Romanian diaspora in the French cultural space, with an exceptional journalistic and professional activity: prose writer, playwright, director, journalist and professor in prestigious institutions in France, doctor in sociology and in the semiology of arts and letters. In literature, Virgil Tănase assumes the Romanian oneirism formula as a compensatory fictional space. The confessions of the writer, made on the occasion of some interviews, include the discourse on literature and the status of the artist in the era of Nationalist Socialism, and, at the same time, direct metatextually towards the identification of an assumed literary „interiority”. In today’s society, when it becomes increasingly difficult to differentiate values from surrogates, Virgil Tănase formulates a final exhortation for the creators of literature, that of continuing to write authentically, regardless of time or space. Prolific writer, Virgil Tănase will forever remain an integrative spirit, having the aspiration and vocation to capture everything: the era in which he lives, the spirit of the world from which he comes, the human soul.