Introducere. Infecția tractului urinar (ITU) este cea mai frecventă maladie a tractului reno-urinar, incidența fiind raportată la 3–28/1000 la fete și 1,5–7/1000 la băieți. Infecțiile urinare recurente pot duce la leziuni permanente, cum ar fi cicatricile parenchimului renal, hipertensiune arterială și boală renală cronică. Cel mai frecvent agent patogen al ITU este Escherichia coli, care provoacă până la 80% din ITU la copii. Alte organisme patogene includ alte Enterobacteriaceae gram negative, enterococi și Pseudomonas aeruginosa etc. Studii recente la nivel mondial raportează creșterea incidenței rezistenței antibacteriene în ITU la copii. Material și metode. Studiul este bazat pe cercetarea studiilor din PubMed, UpToDate, Cochrane Library, publicate în perioada 2018-2023, care obiectivizează importanța alegerii corecte a terapiei antimicrobiene pentru prevenirea antibioticorezistenței la copii cu ITU. Rezultate. Studiile recente efectuate la copiii cu ITU au demonstrat că E. coli reprezintă agentul patogen cu cea mai mare incidență a rezistenței la antibiotice, iar producerea de beta-lactamaze cu acțiune extinsă (ESBLs) prezintă cea mai frecventă cauză a acestui fenomen emergent. Studiile efectuate în SUA au relatat prezența de ESBL- E. coli în 9,3% -16,8% cazuri. Al doilea cel mai frecvent organism asociat cu producția de ESBL a fost Klebsiella Pneumoniae. Conform studiul realizat de Degnan și colab. 24,7% dintre tulpinile cultivate de Klebsiella pneumoniae au fost producători de ESBL. În urma analizei mai multor studii, reiese că E. coli și Klebsiella sunt alarmant de frecvente la nou-născuți și la alte grupe cu vârsta de la 0 la 6 ani. Frecvența foarte mare a rezistenței antibioticelor față de acești uropatogeni variază de la 66,67 până la 93,75% pentru cotrimoxazol, ciprofloxacină, cefuroximă, amoxicilină și acid nalidixic, rezistența moderat ridicată față de ceftriaxonă (64,52%) și gentamicină (53,13%) și rezistență scăzută la nitrofurantoină (25,3%). Cotrimoxazolul este antibioticul empiric de primă linie recomandat de către Asociația Europeană de Urologie și de Infectious Disease Society of America (IDSA) pentru tratamentul ITU. Această creștere abruptă a rezistenței la antibiotice ar putea fi atribuită utilizării iraționale a antibioticelor pentru tratamentul diferitelor boli fără testul de sensibilitate la cultură. Cei mai raportați factori predispozanți pentru dezvoltarea ITU febrilă rezistentă la tratament antibacterial sunt anomaliile structurale sau funcționale ale sistemului urinar, inclusiv refluxul vezicoureteral (RVU), ITU recurentă și profilaxia antibiotică continuă, în special cu cefalosporine. O meta-analiză a 58 de studii observaționale care a evaluat 77783 culturi de E. coli la copiii cu ITU au raportat că copiii care au primit prescripții anterioare de antibiotice în asistența medicală primară au avut mai multe șanse de a avea o infecție din cauza tulpinilor rezistente, iar riscul crescut poate persista până la șase luni (OR 13,23, IC 95% 7,84-22,31). Concluzii. În tratamentul ITU terapia antimicrobiană corectă și precoce are ca scop ameliorarea simptomelor, eradicarea agentului patogen, prevenirea progresiei bolii și reducerea riscului de lezare renală în viitor. Rezistența la antibioticele utilizate în mod obișnuit se dovedește a fi destul de semnificativă, devenind o problemă globală. Astfel, utilizarea responsabilă a antibioticelor, cum ar fi prescrierea judicioasă, dozarea corectă și durata adecvată a tratamentului, precum și măsurile de prevenire a infecțiilor nosocomiale, sunt esențiale pentru prevenirea și gestionarea antibioticorezistenței la copiii cu ITU.