Introducere. Statusul epileptic reprezintă o urgență majoră în neurologie, care implică probleme majore medicale, precum și probleme de prognostic la distanță, cu implicări motorii, cognitive și de adaptare socială. Rolul biomarkerilor în traseul epileptogenezei este o problemă actuală, prin care pot fi explicate și apreciate totalitatea modificărilor biologice apărute în traseul maladiei. Obiectivele studiului. Evaluarea reviului de literatură a proceselor patogenetice ale statusului epileptic prin prisma unor biomarkeri implicați în diverse verigi de epileptogeneză. Material și metode. Sursele bibliografice studiate au fost prelevate din bazele de date online Medline, PubMed, au fost studiate utilizând cuvintele cheie: biomarkeri, epilepsie, status epilepticus. Au fost identificate 34 de surse, articole – 15, studii clinice – 5, meta-analize – 2, recenzii – 9. Rezultate. Ca direcție de cercetare, statusul epileptic reprezintă un domeniu vast care se bazează în principal pe studiul unui spectru larg al biomarkerilor specifici, care pot avea o mare importanță clinică, fiind esențiali pentru determinarea severității și prognosticului bolii, inclusiv al riscului de apariție a sechelor neurologice. Evaluând sursele bibliografice am determinat că biomarkerii periferici pot fi cu succes utilizați în procesul de diagnosticare a maladiei, având implicări în procesele de neuroinflamație, de lezare a barierei hematoencefalice, precum și fiind implicați în farmacorezistența către remediile antiepileptice Astfel, prin identificarea acestora, se poate de prognozat evoluția clinică a statusului epileptic și rezistența către remediile medicamentoase. Concluzii. Analiza literaturii studiate ne-a permis să facem o analiză a fiziopatologiei statusului epileptic, prin prisma cercetării rolului unor biomarkeri specifici și influența acestora asupra stresului oxidativ și a hipoxiei, totodată și implicațiile lor clinice, de comun cu perspectivele ulterioare în direcția de cercetare a statusului epileptic.

Introduction. Status epilepticus is a major emergency in neurology, involving huge medical problems as well as remote prognostic problems with motor, cognitive and social adaptation implications. The role of biomarkers in the course of epileptogenesis is a current issue, through which all the biological changes occurring in the course of the disease can be explained and appreciated. Aim. Evaluation of the literature review of the pathogenetic processes of status epilepticus through the lens of some biomarkers involved in various links of epileptogenesis. Material and methods. The bibliographic sources studied were taken from the online databases Medline, PubMed, were studied using the key words: biomarkers, epilepsy, status epilepticus. 34 sources were identified, articles – 15, clinical studies – 5, meta-analyses – 2, reviews – 9. Results. As a research direction, status epilepticus represents a field that is mainly based on the study of a wide spectrum of specific biomarkers, which can have clinical importance, being essential for determining the severity and prognosis of the disease, including the risk of neurological problems. By evaluation of the bibliographic sources, we determined that peripheral biomarkers can be successfully used in the process of diagnosing the disease, having involvement in the processes of neuroinflammation, damage to the blood-brain barrier, as well as being involved in pharmacoresistance to antiepileptic drugs. Also, it is possible to to predict the clinical evolution of status epilepticus and resistance to drug remedies. Conclusions. The analysis of the literature allowed us to make an analysis of the physiopathology of status epilepticus, through the role of specific biomarkers and their influence on oxidative stress and hypoxia, as well as their clinical implications, in common with the subsequent perspectives in the research direction of epileptic status.