Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
94 0 |
SM ISO690:2012 GUŢU, Eugen, MIŞIN, Igor, GUZUN, Vasile. Chisturile mezenterice. In: Arta Medica , 2023, nr. 3S(88), pp. 152-153. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3S(88) / 2023 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
Pag. 152-153 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Scopul lucrării. Chisturile mezenterice (CM) sunt o patologie rară a cavității abdominale (cu o incidență de 1/27.000 până la 1/250.000 de spitalizări), și au fost descrise mai puțin de 1000 de cazuri în literatura de specialitate. Scopul este identificarea caracteristicilor manifestărilor clinice, diagnosticului și a tratamentului CM. Materiale și metode. În perioada 2001-2017 am observat șaptesprezece pacienți consecutive cu CM. În scopul diagnosticării CM au fost utilizate ultrasonografia (n=17), tomografia computerizată (TC) (n=15) și imagistica prin rezonanță magnetică (n=1). Rezultate. Vârsta medie a pacienților cu CM a fost de 43.4±3.5 ani (de la 19 până la 67), cu o predominanță semnificativă a femeilor (n=14, 82.4%). Principalele simptome clinice ale CM au inclus: durere abdominală (n=9, 52.9%), durere + disconfort abdominal (n=4, 23.5%), durere abdominală + greață (n=2, 11.8%) și disconfort abdominal (n= 2, 11.8%). În 13 (76%) cazuri în cavitatea abdominală s-a determinat o formațiune palpabilă. Conform datelor imagistice, dimensiunea mare a CM a fost de 12.1±1.2 (de la 5 până la 20 cm) iar cea mică – de 8.6±0.8 (de la 4 până la 15 cm). Densitatea conținutului a CM conform datelor TC a variat de la 2 până la 26 UH. Toți pacienți au fost operați prin laparotomie. CM au fost semnificativ mai frecvent localizate în mezenterul colonului (n=14, 82.4%) comparativ cu intestinul subțire (n=3, 17.6%). CM din intestinul subțire în toate cazurile a fost localizate în mezenterul jejunului, iar în intestinul gros au fost distribuite după cum urmează: cecul (n=1, 7.1%), colonul ascendent (n=3, 21.4%), transvers (n=7, 50%) și sigmoid (n=3, 21.4%). În majoritatea cazurilor (n=16, 94.1%) s-a efectuat enuclearea CM și doar într-un caz s-a procedat rezecția segmentară a intestinului subțire cu CM. Examenul histopatologic a evidențiat: CM mezotelial simplu – în 8(47.1%), CM limfatic simplu – în 7 (41.2%) și limfangiom – în 2 (11.7%) cazuri. Concluzii. CM este o patologie rară a organelor abdominale. Manifestările clinice ale CM sunt nespecifice, iar diagnosticul final devine evident doar în timpul intervenției chirurgicale. În cele mai multe cazuri, este posibil să se efectueze enucleerea CM fără recurență pe termen lung. |
||||||
|