Introducere. Ictusul criptogen (IC) constituie aproximativ de la 30% la 40% din accidentele vasculare cerebrale ischemice. Pentru selectarea opțiunii terapeutice potrivite și prevenirea recurențelor, este necesară determinarea factorului etiologic inculpat în geneza IC. Scopul lucrării. Evaluarea strategiilor de diagnostic, tratament și profilaxie a recidivelor IC în lumina eterogenității mecanismelor posibile implicate în patogeneză. Material și metode. A fost efectuat un review narativ non-sistematic al literaturii care a inclus studii statistice retrospective, studii comparative și o serie de cazuri clinice pe IC. Metodele diagnostice utilizate în studii: tomografie computerizată simplă și în regim angiografic, rezonanța magnetică nucleară, ultrasonografia carotidiană duplex, ecocardiografie transtoracică și transesofagiană, Holter 24 ore. Rezultate. Cele mai comune patologii responsabile de IC descoperite la investigațiile țintite au fost de origine cardiacă: fibrilație atrială paroxistică, foramen oval persistent, cardiopatie atrială stângă; aterosclerotică, statutul de hiper-coagulabilitate și malignitatea. Deși factorii de risc cum ar fi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hiperlipidemia și fumatul se asociază statistic cu stările patologice ce ar cauza un IC, prevalența directă a acestora în IC nu diferită statistic de prevalența lor în alte subtipuri de ictus. Terapia profilaxiei recurenței IC se bazează pe 2 subgrupe de preparate: anticoagulante și antiagregante – care prezintă eficacitate variabilă în funcție de cauza ce stă la baza dezvoltării IC. Concluzii. Pacienții cu IC reprezintă un grup eterogen ce necesită un abord terapeutic bazat pe un potențial mecanism patogenetic. Evaluarea aprofundată a strategiei de diagnostic, de rând cu managementul factorilor de risc, vor permite obținerea unor rezultate terapeutice net superioare.

Background. Cryptogenic stroke (CS) accounts for approximately 30% to 40% of ischemic strokes. In order to select the most suitable therapeutic option and to prevent recurrences, it is necessary to determine the etiological factor indicated in the genesis of CS. Objective of the study. Evaluation of strategies for diagnosis, treatment, and prevention of CS recurrences in the light of heterogeneity of possible mechanisms involved in pathogenesis. Material and methods. A non-systematic narrative literature review was performed that included retrospective statistical studies, comparative studies and clinical case series on CS. Diagnostic methods used in the studies: simple and angiographic computed tomography, nuclear magnetic resonance, duplex carotid ultrasonography, transthoracic and transesophageal echocardiography, 24-hour Holter. Results. The most common pathologies responsible for CS discovered in targeted investigations were of cardiac origin: paroxysmal atrial fibrillation, patent foramen ovale, left atrial cardiopathy; atherosclerotic origin, hypercoagulable status, and malignancy. Although risk factors such as: hypertension, diabetes, hyperlipidemia and smoking are statistically associated with pathological conditions that would cause CS, their direct prevalence in CS is not statistically different from their prevalence in other stroke subtypes. The therapy for the prevention of CS recurrence is based on 2 subgroups of drugs: anticoagulants and antiplatelets - which show variable effectiveness depending on the underlying cause of CS development. Conclusion. Patients with CS represent a heterogeneous group that requires a therapeutic approach based on a potential pathogenetic mechanism. The in-depth evaluation of the diagnostic strategy, together with the management of risk factors, will allow obtaining better therapeutic outcomes.