Prin prisma științei, teologia este tratată drept ceea ce este: o necesitate fundamentală de cunoaștere, o forță pozitivă, un element major și constant al dinamicii naționale și mondiale. Propunându-și să depășească gândirea analitică și cea conceptuală, filozofii contemporani propun concluzii de ordin filosofico-(inter)cultural despre înțelegerea între culturi și religii care poate oferi un drum spre pace într-o lume în confruntare. Interculturalitatea este indispensabilă pentru a nu cădea într-o viziune monolitică, care ar putea duce la fanatism și la impunerea unei culturi ca model unic al societății umane. Pornind de la ideea că societatea de azi a ajuns la un anumit tip de toleranță culturală, pluralismul religios este totuși mai dificil de acceptat, deoarece ține de identitatea noastră personală și profundă. Cum sufletul oricărei culturi este religia, filozofii și teosofii (R. Panikkar, F. Julien ș.a.) demonstrează că dialogul intercultural duce, în mod firesc, la un dialog interreligios. Este evident faptul că nu poate exista comunicare interculturală în absența unei etici generale bazate pe valori autentice și profunde, care depind, în general, de sistemele religioase – acestea fiind cele mai durabile realități umane. Misiunea interculturalității este de a ne aminti despre rolul esențial al religiilor. Dialogul între culturi, civilizații și religii se impune ca un semn al timpurilor noastre, iar dialogul intercultural și interreligios – ca un important imperativ istoric și cultural pentru supraviețuirea umanității și un simbol al transformării a ceea ce știm în ceea ce credem.