Autorii dramatici basarabeni, la intersecţia dintre secole, au abordat mai multe subiecte tabuizate, cum era şi încă mai este Războiul de pe Nistru din 1992. Or, evocarea acestui eveniment devenit deja istorie a servit drept pre/subtext următoarelor texte dramatice: Saxofonul cu frunze roşii de Val Butnaru, montat la Teatrul „Luceafărul” (1998); piesele lui C. Cheianu Noi, montată la Teatrul „Luceafărul” (1994), şi Ţara asta a uitat de Noi…, la Teatrul Naţional „Satiricus I.L. Caragiale” (2011); Fata cea mută a început să vorbească de D. Crudu, Teatrul Radiofonic România (2013); Tără(z)boi de Mariana Starciuc, montat la Satu Mare, Iaşi, Piatra Neamţ (2018); Valsul Tancurilor de Irina Nechit, pus în scenă la Teatrul Naţional „Satiricus I.L. Caragiale” (2020). Scenele textelor, scrise în registre diferite, alternează de la un dramatism profund la un tragism covârşitor, amalgamul de realism şi ficţiune fiind, totuşi, nuanţat. De o actualitate copleşitoare, aceste opere dramatice sunt nu doar cronici, ci şi dosare deschise în care personajele joacă rolul de participanţi, martori, procurori, avocaţi, executori. Astfel, aceste piese sunt o adevărată lecţie de istorie, provocând atingerea coardelor sensibile şi resuscitarea memoriei generaţiilor prezente şi viitoare.

Bessarabian playwrights, at the turn of the centuries, addressed several taboo subjects, such as it was and still is the Dniester War of 1992. However, the evocation of this event that has already become history served as the pre/subtext of the following dramatic texts: Saxofonul cu frunze roşii/Saxophone with red leaves by Val Butnaru, staged at ”Luceafărul” Theater (1998); the plays by C. Cheianu Noi/We, staged at ”Luceafărul” Theater (1994), and Ţara asta a uitat de Noi…/This country has forgotten us…, at the National Theater ”Satiricus I. L. Caragiale” (2011); Fata cea mută a început să vorbească/The dumb girl started talking by D. Crudu, Teatrul Radiofonic România (2013); Tără(z)boi by Mariana Starciuc staged in Satu Mare, Iasi, Piatra Neamţ (2018); Valsul Tancurilor/Tanks’ Waltz by Irina Nechit staged at the National Theater ”Satiricus I.L. Caragiale” (2020). The scenes of the texts, written in different registers, alternate from deep drama to overwhelming tragedy, the amalgam of realism and fiction being, however, nuanced. Of an overwhelming topicality, these dramatic works are not only chronicles, but also open files in which the characters play the role of participants, witnesses, prosecutors, lawyers, executors. Thus, these plays are a true history lesson provoking the touching of sensitive chords and reviving the memory of present and future generations.