Articolul studiază reprezentările artistice ale erosului în poezia basarabeană contemporană (Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Leo Bordeianu, Irina Nechit, Moni Stănilă, Silvia Goteanschii, Virgil Botnaru, Dan Negară, Hose Pablo, Artur Cojocaru). Autoarea constată că viziunea asupra iubirii este determinată fie de gândirea sacră, prin prisma căreia experiența erotică comportă diverse semnificații spirituale, de restabilire a unității primordiale, de conștientizare și armonizare a opozițiilor etc., fie de gândirea profană. Atribuit exclusiv fizicului și orientat spre senzorialitate, voluptate trupească, erosul decade din sfera misterelor ontologice, este coborât la nivelul instinctelor de supraviețuire și perpetuare, devenind sursa unui iremediabil tragism existențial.

The article studies the artistic representations of eros in contemporary Bessarabian poetry (Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Leo Bordeianu, Irina Nechit, Moni Stănilă, Silvia Goteanschii, Virgil Botnaru, Dan Negară, Hose Pablo, Artur Cojocaru). The author finds that the vision of love is determined either by sacred thinking, through which the erotic experience carries various spiritual meanings, restoring the primordial unity, awareness and harmonizing oppositions etc., or by profane thinking. Attributed exclusively to the physical and oriented towards sensuality, carnal voluptuousness, eros decays from the sphere of ontological mysteries, is lowered to the level of survival and perpetuation instincts, becoming the source of an irremediable existential tragedy.