Colectivizarea gospodăriilor țărănești din raioanele județului Cahul, ca și în celelalte raioane din zona de Sud ale RSS Moldovenești, a început în toamna anului 1940. În luna iunie 1941, în județ existau 18 colhozuri care cuprindeau 2789 de gospodării țărănești. Primele colhozuri au fost organizate pe fostele moșii ale etnicilor germani, care în toamna anului 1940 au plecat din URSS. Întreruptă de război, ulterior influențată de foametea di 1946-1947, colectivizarea în sudul RSS Moldovenești este reluată în ritm intensiv în vara anului 1947. Principala pârghie de transformare a țăranului individual în membru al cartelului agricol sovietic a fost constrângerea. Presiunea enormă a impozitelor, arestările și deportările – aceasta era realitatea satelor din județul Cahul în anii colectivizării.

The collectivization of peasant households in the districts of Cahul County, just like in the other southern districts of the Moldavian SSR, began in the autumn of 1940. In June 1941, there were 18 kolkhozes in the county, comprising 2 789 peasant households. The first collective farms were organized on the former estates of ethnic Germans who left the USSR in the autumn of 1940. Interrupted by the war, and influenced, afterwards, by the famine of 19461947, the process of the collectivization in the south of the Moldavian SSR resumed at an intensive pace in the summer of 1947. The main instrument used for transforming a peasant into a member of the Soviet agricultural cartel was coercion. Enormous tax pressure, arrests and deportations - this was the reality of the villages of Cahul County during the years of collectivization.