Calvarul românilor basarabeni refugiaţi în România reflectate în dosarele contrainformative ale Securității
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
68 3
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-06 15:59
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478+498) (120)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria României. Republica România (133)
SM ISO690:2012
BANDI, Istvan. Calvarul românilor basarabeni refugiaţi în România reflectate în dosarele contrainformative ale Securității. In: Latinitate, Romanitate, Românitate, Ed. 7, 2-4 noiembrie 2023, Chișinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, Ediția 7, pp. 73-75. ISBN 978-9975-172-14-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Latinitate, Romanitate, Românitate
Ediția 7, 2023
Conferința "Latinitate, Romanitate, Românitate"
7, Chișinău, Moldova, 2-4 noiembrie 2023

Calvarul românilor basarabeni refugiaţi în România reflectate în dosarele contrainformative ale Securității

The struggle of Bessarabian refugees in Romania as reflected in the counterintelligence files of the Securitat

CZU: 94(478+498)

Pag. 73-75

Bandi Istvan
 
Arhiva Istorică a Serviciilor Secrete de Stat din Ungaria
 
 
Disponibil în IBN: 30 noiembrie 2023


Rezumat

Poziția României în perioada 1948-1958 a fost direct dependentă de politica externă și de securitate a Uniunii Sovietice, astfel încât, în primii ani ai Războiului Rece, relațiile Moscovei cu Occidentul au fost dominate de abordarea ideologiei comuniste, care a fost copiată cu fidelitate de elita partidului din România. În primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial garanția Uniunii Sovietice pentru propria securitate a fost sovietizarea teritoriilor care deveniseră state anexate, cedând astfel efectiv dreptul de decizie în domeniul politic, social, economic și militar Uniunii Sovietice. În primul deceniu de după cel de-al Doilea Război Mondial, Bucureștiul, un aliat de nădejde al Moscovei, și-a schimbat direcția într-un mod abia vizibil și a început să-și construiască propria linie de comunism. Datorită concesiilor făcute de Hrușciov și a perseverenței conducerii politice românești, România a scăpat de prezența militară și de consilierii sovietici. Începând din 1965, N. Ceaușescu, care a continuat politica de independență a României în cadrul Pactului de la Varșovia, a condamnat ferm intervenția Moscovei la Praga, punând astfel bazele unui sprijin economic și politic din partea statelor occidentale. Cu toate acestea, realitatea de a fi încorporată în blocul sovietic a obligat România să mențină „relații internaționale frățești și de prietenie” cu Uniunea Sovietică. Tratatul din 1970 de prietenie, colaborare şi asistenţa mutuală, precum și Tratatul din 1976 de prietenie și de colaborare cu Uniunea Sovietică atestă că așa-numita coexistența și cooperarea, așteptată la cel mai înalt nivel diplomatic au fost îndeplinite. Aceasta situatie nu se schimba nici în cel de al optulea deceniu al secolului trecut, regimul Ceaușescu a rămas conservat în neostalinism, fundamentat pe cultul personalității și modelul liderului unic absolutist., desi Mihail Gorbaciov a sugerat între altele şi României modelul socialist de catifea. În conformitate cu așteptările reale ale conducerii politice, securitatea statului român a documentat în mod constant acțiunile legate de punerea în practică a influenței și intervenției sovietice. Studiul de față prezintă acțiunile desfășurate de securitatea de stat din acea vreme (Securitatea), în care au fost implicați cetățeni români a căror singură crimă a fost că anterior locuiseră în Basarabia.

Romania’s position in the period 1948-1958 was directly dependent on the foreign and security policy of the Soviet Union, so that, in the first years of the Cold War, Moscow’s relations with the West were dominated by the communist ideology approach, which was faithfully copied by the elite of the Romanian party. In the first years after the Second World War, the Soviet Union’s guarantee for its own security was the sovietization of the territories that had become annexed states, thus effectively ceding the right of decision in the political, social, economic and military fields to the Soviet Union. In the first decade after World War II, Bucharest, a staunch ally of Moscow, subtly changed direction and began to build its own line of communism. Thanks to the concessions made by Khrushchev and the perseverance of the Romanian political leadership, Romania escaped the military presence and Soviet advisors. Starting from 1965, N. Ceaușescu, who continued Romania’s independence policy within the Warsaw Pact, firmly condemned Moscow’s intervention in Prague, thus laying the foundations for economic and political support from Western states. However, the reality of being incorporated into the Soviet bloc forced Romania to maintain „fraternal and friendly international relations” with the Soviet Union. The 1970 Treaty of Friendship, Cooperation and Mutual Assistance, as well as the 1976 Treaty of Friendship and Cooperation with the Soviet Union attest that the so-called coexistence and cooperation expected at the highest diplomatic level have been fulfilled. This situation did not change even in the eighth decade of the last century, the Ceaușescu regime remained preserved in neo-Stalinism, based on the cult of personality and the model of the single absolutist leader, although Mihail Gorbachev suggested, among other things, the velvet socialist model for Romania. In accordance with the real expectations of the political leadership, the Romanian state security constantly documented the actions related to the implementation of Soviet influence and intervention. The present study presents the actions carried out by the state security at that time (Securitatea), in which Romanian citizens were involved whose only crime was that they had previously lived in Bessarabia.