Comunicarea prezintă și analizează opiniile lui Grigore Ureche și Miron Costin privitoare la unitatea românilor din spațiul carpato-danubianopontic și latinitatea acestora, interpretate într-o dublă perspectivă: din punctul de vedere al istoricilor români, privitor la noțiunile „neam” și „națiune”; din punctul de vedere al școlilor istoriografice „perenialistă” și „modernistă”, privitoare la națiune. Ultima parte a analizei pornește de la faptul că școala „perenialistă” susține că națiunea și conștiința națională au apărut practic în Evul Mediu, în vreme ce școala „modernistă” consideră că această entitate, respectiv noțiune sunt creații exclusive ale epocii moderne. În cadrul acestor analize sunt aduse în discuție decalajul de dezvoltare al Moldovei în raport cu centrul și vestul Europei, faptul că elitele erau educate iar masele nu știau carte, caracterul oarecum atemporal al civilizației țărănești din secolul XVII etc.

The paper presents and analyzes the opinions of Grigore Ureche and Miron Costin regarding the unity of Romanians from the Carpatho-DanubianPontic space and their Latinity, interpreted in a double perspective: from the point of view of Romanian historians, regarding the notions of „neam” (cannot be properly transleted into English) and „nation”; from the point of view of the „perennialist” and ”modernist” historiographical schools regarding the nation. The last part of the analysis starts from the fact that the „perennialist” school claims that the nation and national consciousness appeared in the Middle Ages, while the „modernist” school considers that this entity, respectively the notion, are exclusive creations of the modern era. Within these analyses, the development gap of Moldova in relation to the center and the west of Europe, the fact that the elites were educated (literated) and the masses were illiterate, the somewhat timeless character of the peasant civilization of the 17th century, etc. are discussed.