Instalațiile de foc pentru încălzirea spațiului și pentru prepararea hranei sunt vechi și indisolubil legate de evoluția locuinței, a condițiilor geografice și climaterice, a celor socio-economice și a tradițiilor culturale. Ele formează un domeniu bogat din punct de vedere fenomenologic, având multe implicații în modul de viață tradițional. Desprindem din el câteva, evidente: captarea focului și a căldurii pentru încălzirea încăperii și prepararea bucatelor, amenajarea interiorului, alimentație, odihnă, obiceiuri ce țin de vârstele omului și cele calendaristice, de muncă, tehnici de construcție etc. În literatura etnografică referitoare la spațiul pruto-nistrean, această temă a fost atinsă doar tangențial în lucrări colaterale temei enunțate de noi. Pornind de la aceste două argumente – a multiplelor relații cu alte domenii ale culturii și cu rămânerea acestui domeniu nestudiat, – cu intenția de a recupera științific această temă, am considerat util să o abordăm pentru a cunoaște ponderea acestor instalații în modul tradițional de viață, cum au evoluat în timp și sub ce forme. Sunt analizate sursele scrise din secolele XIX-XX, imaginile de arhivă, descrierile de teren. Sunt puse în valoare contribuțiile cercetătorilor la conturarea cadrului problematic, pentru a putea preciza mai bine sarcinile acestei cercetări, încât ea să asigure o dezvoltare a domeniului etnografic. O sarcină asumată este cea a identificării diferitelor tipuri de instalații de foc, descrierea lor ca aspect și funcție, relația cu întreaga încăpere în care sunt amplasate. Este luat în discuție lexicul îndătinat, prin care sunt desemnate diferitele părți ale acestor instalații. Pentru prima oară, se pune accentul pe constructorii acestora. În spațiul rural, atât bărbații, cât și femeile construiau instalațiile de foc, pentru femei acesta fiind singurul domeniu în care aveau acces ca constructori, toate celelalte construcții sunt făcute de către bărbați. În special femeile clădeau cuptoarele de copt, cuptorușele din curte, sobele. O problemă, care se impune ca inevitabilă, este cea a evoluției instalațiilor de foc pe parcursul ultimelor două secole. Punctăm anumite trasee ale ei posibile în aria de analiză. Continuarea ei ține de alt nivel al dezvoltării cercetării, într-un cadru mult mai vast. A fost determinată unitatea de bază pentru toate tipurile de instalații de foc – vatra, ea fiind și cea mai veche. Au fost luate în considerare variate instalații de foc: vatră deschisă pentru gătit, vatră închisă cu plită pentru gătit, vatră închisă pentru copt (cuptor de copt). A fost stabilită relația între sistemul complex reprezentat de vatră, plită, sobă, cuptor de dormit și cuptor de copt și locuința cu două încăperi (încăperea în care familia locuia zi de zi și casa mare, ca spațiu pentru sărbători). A fost reconstruit modul evolutiv al acestor instalații și s-a observat că există un raport direct între mărirea numărului de încăperi ale locuinței, înălțimea pereților ei, mărimea geamurilor și separarea instalațiilor ca formă și funcție.