Folk tales (FT) are a very important part of a person’s culture and history. Over the centuries, passing from generation to generation, they acquired unique linguistic characteristics, as well as bright stylistic shades reflecting national specifics, which became a reflection of popular ideas about certain phenomena of life, thoughts, judgments and ideals. British FT have unique features of national identity, are socially conditioned in their own way, ethnically oriented, they reflect the living conditions, beliefs and self-consciousness of native speakers. At the same time, it should be noted that there are few scientific works devoted to the linguistics of the British FT. The relevance of this research is determined by the need to identify the main features of the worldview presented in concepts actualized in texts of such a specific genre as a folk tale; to consider the linguistic world picture of the British FT as a medium of self-realization and a product of the speech-thinking activity of the linguistic personality of the time when the genre of folk tales was productive, and folk tale texts were in the period of formation and to trace in dynamics the history of the linguistic world, peculiarly reflected in a fairy tale, one of the most significant genres for humanity.

Poveștile ocupă un loc important atât în cultura unui om, cât și în istorie. De-a lungul secolelor trecând de la o generație la alta poveștile au căpătat o formă lingvistică irepetabilă, precum și nuanțe stilistice proeminente cu character specific național care reflectă ideile populare despre viață, modul de gândire, judecăți și idealuri. Poveștile britanice transmit identitatea națională, sunt condiționate social în felul său, au o orientare etnică redând condiții de trai, credințe și conștiința de sine a vorbitorilor nativi. În același timp e lesne de notat că sunt foarte puține lucrări științifice consacrate studiului limbajului poveștilor britanice. Relevanța acestui studiu este determinată de necesitatea de a identifica principalele trăsături ale viziunii lumii prezentate în concepte acualizate în textele genului specific precum poveștile; de a analiza tabloul lingvistic al poveștilor britanice ca un mediu de auto-realizare și un produs a activității cognitive a unei personalități lingvistice în perioada când genul de text poveste era unul productiv iar poveștile se aflau în perioada de constituire și de a trasa dimanica în istoria lumii lingvistice, în special a celei din cadrul povestei, ca unul din cele mai importante genuri literare ale umanității.