Arhimandritul Andronic Popovici este cunoscut ca un reprezentant al lumii ortodoxe din secolul al XIX-lea, inclusiv prin opera sa scrisă. Din aceasta, un loc aparte îl ocupă preocupările sale în domeniul istoriei. Este de ajuns să amintim aici opera sa legată de istoria a două din principalele centre monahale din spațiul românesc, și anume Neamț și Secu. Dar în afară de aceasta, duhovnicul Andronic a mai avut în vizorul său și alte preocupări cu tentă istorico-religioasă. În acest caz, ne referim la istoria mănăstirii Noul Neamț, pe care autorul a văzut-o, după părerea noastră, ca o continuare a istoriei mănăstirilor Neamț și Secu. Nu pot fi trecute cu vederea și istoriile a două urbe care au fost vizitate de către starețul Andronic – Ierusalim și Kiev. Nu în ultimă instanță, prezintă interes și o altă lucrare scrisă de Andronic spre sfârșitul vieții sale, păstrată parțial, gândită de către autor ca o istorie a personalităților și evenimentelor semnificative din punct de vedere al vieții creștine ce s-au derulat în spațiul românes