Un indicator de încredere al valorii unei arte naționale este recunoașterea acesteia în afara granițelor țării. Deși costumul popular este purtat foarte puțin și doar la evenimente tradiționale, mai ales de vârstnici, începe să fie atractiv pentru omul modern, iar modelele populare sunt adoptate în diverse creații de designerii contemporani. O ie autentică transmite sentimente puternice, de emoție, de speranță și de bucurie, celor care o poartă, indiferent de zona geografică. Deși pare o contradicție, prin modele, culori, tehnici de broderie, forme, iile sunt unicate, adaptându-se la specificul fiecărui purtător, dar și universale. Ele poartă în sine tradiția autentică, dar și modernitatea. Ia a fost asimilată culturii românilor și a fost integrată în istoria artei României. Valoarea sa artistică s-a impus pe scena internațională. Ia românească a plasat România pe harta lumii artistice. Sursă de inspirație pentru creatorii de artă, ia românească a avut, are și mai ales va avea o carieră internațională în ascensiune. Ia a intrat în universalitate prin caracteristicile ei, prin forța pe care o emană. Pictând bluza românească, Henri Matisse i-a conferit durabilitate artistică și recunoaștere internațională. Ia a devenit simbolul românității și, mai ales, al feminității românești. Armonia puternică a suprafețelor colorate conferă acestei picturi o vitalitate remarcabilă, reușind să eternizeze bluza românească în arta viitorului. Pictura a reușit să surprindă frumusețea, candoarea, puritatea și energia pe care o degajă aceasta. Ia românească apare în multe reprezentări de subiecte istorice, dar și legată de sat și țăranul român. Ia românească a contribuit la definirea identității naționale de-a lungul unor evenimente istorice semnificative pentru formarea statului român. Pictori precum Constantin Daniel Rosenthal sau Theodor Aman au făcut din ia românească simbolul României revoluționare din 1848 sau unirea celor două principate – Țara Românească și Moldova, în 1859. Cadrul rural și tematica iei românești sunt prezente în lucrările pictorilor români din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la sfârșitul perioadei interbelice. Pasionat de lumea satului românesc, pictorul Nicolae Grigorescu a reprezentat ia românească într-un cadru rural idilic în tablouri influențate de impresionismul francez al Școlii de la Barbizon. Ia creează legături între artizani și industria modei, păstrând tradițiile autentice. Ia românească reprezintă o sursă de inspirație în continuă creștere pentru creatorii de artă.