În epoca modernă proprietatea intelectuală a devenit un factor indispensabil al dezvoltării economice, sociale și culturale a umanității, al prosperării afacerilor în toate domeniile de activitate economică și, în consecință – al ameliorării nivelului general de viață. Conștientizarea acestui obiectiv impune instituțiile abilitate cu responsabilități în domeniul creației, protecției juridice și utilizării obiectelor de proprietate intelectuală să întreprindă noi măsuri de ordin legislativ, instituțional-organizatoric și informațional, să presteze servicii care să contribuie efectiv la creșterea capitalului intelectual al fiecărui agent economic și al societății în ansamblu [1,3].