Situl arheologic pluristratigrafic este cunoscut în literatura de specialitate cu denumirea Chișinău - Biserica Constantin și Elena (Fig. 1). Pe suprafața sitului au fost atestate urme de locuire din mezolitic (100006000/5000 î.Hr.), epoca bronzului (cultura Nouă, sec. XIV-XIII î.Hr.) și din perioada medievală timpurie (cultura Lozna-Dodești-Hansca, sec. VIII-IX). Totodată, în cadrul sitului arheologic Chișinău - Biserica Constantin și Elena este amplasat Cimitirul cu complexul de monumente din secolele XVIIIXX, înscris în Registrul monumentelor istorice ocrotite de stat la categoria monumente naționale. Situl reprezintă, în mare parte, vatra moșiei satului Visterniceni atestat din perioada medievală (sec. XVII-XVIII) unde, conform pisaniei ctitorești, în anul 1777, a fost edificată biserica de piatră închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, pe locul bisericii de lemn cu hramul Învierii Domnului. Investigațiile arheologice preventive din august-septembrie 2022 au avut drept scop identificarea unor situații și vestigii arheologice în curtea bisericii, pe locul cimitirului și în zona cetății bastionare. Au fost realizate cercetări în cadrul a nouă secțiuni, cu o suprafață totală de peste 150 m.p. Cinci secțiuni au fost realizate în zona șanțului cetății bastionare, două secțiuni în curtea bisericii și alte două secțiuni în zona cimitirului (Fig. 1). Cetatea bastionară. În scuarul din fața bisericii au fost cercetate secțiunile 1-4 și 6. În urma investigațiilor s-au înregistrat straturi arheologice din diferite perioade istorice, care au fost puternic afectate în rezultatul lucrărilor de amenajare a zonei Visterniceni. Secțiunile respective au fost trasate în zona posibililor urme ale șanțurilor cetății bastionare. Acestea au fost localizate cu aproximație în urma suprapunerii planului din 1789 cu situația topografică actuală. Astfel, în secțiunea 2 a fost identificat conturul unui șanț, partea superioară a căruia a fost distrusă, probabil în perioada modernă sau contemporană. Doar după prelucrarea datelor adunate, vom putea trage anumite concluzii privind cronologia urmelor de construcții din aceste secțiuni și relația lor cu cetatea bastionară din a doua jumătate a sec. XVIII. Curtea și Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena. Cercetările arheologice din Secțiunile 5 și 9 au scos la iveală importante vestigii, care demonstrează folosirea intensă în decursul a câtorva secole a spațiului din jurului bisericii. Astfel, în secțiunea 5 s-a cercetat construită în anul 1777. Au fost constatate urme de fisuri, care, probabil, s-au produs la scurt timp după edificare. Faptul a impus construcția unui suport/ contrafort pe mijlocul laturii estice a bisericii care la rândul său a fost reparat de câteva ori. În spatele bisericii, respectiv a altarului, au fost descoperite complexe funerare, inclusiv un mormânt într-un de cavou de cărămidă. În interiorul cavoului s-au descoperit urmele sicriului de lemn împodobit cu benzi textile cu fir de bronz prinse cu butoane de cupru cu șase mânere bine lucrate din bronz, câte trei pe fiecare latură a sicriului. Scheletul, aparținând unui matur, se afla în decubit dorsal cu brațele pe piept. Inventar nu a fost găsit, cu excepția unor elemente metalice (trei cercuri) care provin de la un acoperământ pentru cap. În umplutura de deasupra cavoului a fost găsită o monedă de bronz de la mijlocul sec. XVIII. În Secțiunea 9, trasată în partea de V a bisericii, au fost descoperite urmele mai multor cavouri din piatră de calcar și cărămidă (unele fiind distruse din cauza suprapunerilor). Una dintre aceste descoperiri ar putea fi cavoul familiei Catargi, imaginile căruia s-au păstrat pe unele fotografii de epocă. Cimitirul Visterniceni a fost folosit de localnici până în anii ‘60 ai sec. XX, dar își are începuturile încă din perioada medievală târzie. În anii ‘70 ai secolului trecut, în contextul proiectului de amenajare a parcului Holbocica, practic toate pietrele funerare au fost strămutate din locul inițial, iar crucile distruse. Cele mai reprezentative pietre și morminte care au aparținut unor personalități notorii ale Chișinăului sec. XIX – începutul sec. XX au fost adunate haotic în jurul Bisericii. Au fost trasate două secțiuni. În Secțiunea 7, la adâncimea de 0,8-1,0 m de la nivelul actual de călcare au fost observate 20 de sicrie de lemn din perioada contemporană, scândurile acestora fiind relativ bine păstrate. În Secțiunea 8, la adâncimea de 0,6-0,8 m asemenea morminte erau în număr de 12. Din această cauză, cercetările noastre s-au limitat doar la fixarea conturului gropilor funerare, fără a interveni în morminte. Astfel, cercetările din Secțiunile 7 și 8 au demonstrat că majoritatea mormintelor din cimitirul Visterniceni nu au fost exhumate și transferate în cimitirul Sf. Lazăr, după cum se vehiculează în mediile de la Chișinău. Zona Visterniceni are un potențial arheologic enorm, care trebuie studiat sistematic. Cercetările viitoare vor ajuta la clarificarea problemelor cultural-cronologice ale sitului dar, totodată, investigațiile în teren ar putea fi parte a unui plan de acțiuni cu implicarea publicului sau chiar cu accesul turiștilor pe un șantier arheologic activ.fundația bisericii