Articolul reprezintă un studiu asupra problemelor legate de dicție în liedul nordic, determinate de particularitățile limbilor nord-germanice și fino-ugrice și rezolvării acestora. Având în vedere faptul că muzicienii selectați pentru prezenta cercetare au compus pe versuri scrise în limbile suedeză, daneză, norvegiană și finlandeză, ne-am orientat cu precădere asupra pronunției în limbile respective. Astfel, diferențierea eufonică a vocalelor față de repertoriul curent abordat până acum (în limbile italiană, franceză, germană, engleză și spaniolă), reprezintă principalul impediment în interpretarea liedului nordic. Depășirea unor dificultăți de pronunție, articulare, impostație, dozaj sau expresivitate s-au dovedit a fi de un real folos şi în abordarea repertoriului în limbile sus-numite, iar problemele ridicate de particularitățile fonetice și lingvistice ale limbilor nordice au motivat identificarea de argumente, soluții și rezolvări, uneori inedite, dar funcționale.

The article represents a research of the problems related to the diction in the Nordic lied, determined by the peculiarities of the North Germanic and Finno-Ugric languages and their solution. Given that the musicians chosen for the present research composed on lyrics written in the Swedish, Danish, Norwegian and Finnish languages, we focused mainly on the pronunciation in these languages. Thus, the euphonic differentiation of the vowels compared to the repertoire approached so far (in Italian, French, German, English and Spanish), represents the main difficulty in performing the Nordic lied. Solving some difficulties of pronunciation, articulation, impostation, dosage or expressiveness, have proven to be of real use in approaching the repertoire in the above-mentioned languages, and the problems raised by phonetic and linguistic peculiarities of the Nordic languages have motivated the identification of arguments, solutions and sometimes novel but functional solutions.