Introducere. Staphylococcus aureus este un microorganism frecvent izolat din infecţiile asociate asistenţei medicale. Incidența tot mai mare din ultimii ani, pe plan mondial, a infecțiilor bacteriene soldate cu eșec terapeutic se explică prin utilizarea nejustificată a antimicrobienelor și diseminarea factorilor de antibiorezistență. Rezistența în creștere a tulpinilor de Staphylococcus aureus la antimicrobiene, împreună cu rezistența la meticilină și formarea biofilmelor reprezintă probleme grave pentru terapia infecțiilor provocate de această specie. Scopul. Studiul realizat a elucidat determinarea rezistenței la antimicrobiene și a capacității de formare a biofilmelor a tulpinilor de Staphylococcus aureus izolate din biosubstrate clinice. Material și metode. A fost studiată sensibilitatea la antimicrobiene a 164 de tulpini de Staphylococcus aureus izolate din diverse biosubstrate clinice. Produsele patologice au fost însămânțate pe medii de cultură selective și neselective, iar identificarea s-a făcut pe baza caracterelor de cultură, morfotinctoriale, a prezenței coagulazei și a proprietăților biochimice. Sensibilitatea la antibiotice a fost determinată prin metoda difuzimetrică Kirby-Bauer și sistemul VITEK 2 COMPACT. Metodologia determinării și interpretarea sensibilității la antibiotice au fost realizate standardizat, respectând ghidurile EUCAST. Producerea biofilmului de către tulpinile de S. aureus a fost determinată cantitativ, utilizând metoda microtitrării. Rezultate. În rezultatul cercetării am constatat că tulpinile de S. aureus au manifestat un grad înalt de rezistenţă la fluorochinolone (ciprofloxacină – 69,5%; levofloxacină – 58,5%) şi macrolide lincosamide streptogramine (eritromicină – 56,1%). O sensibilitate mai înaltă a tulpinilor de S. aureus a fost înregistrată la tetracicline (tetraciclina – 94,5%), amfenicoli (cloramfenicol – 90,2%) şi oxazolidone (linezolid – 80,5%). De remarcat este faptul că nici o tulpină de S. aureus nu a prezentat rezistenţă la vancomicină. 71 (43,3%) dintre tulpinile analizate au prezentat rezistenţă la meticilină şi 93 (66,7%) au fost sensibile la acest preparat. Tulpinile meticilin-rezistente de S. aureus au manifestat o rezistenţă mai înaltă la toate grupele de preparate în comparaţie cu tulpinile meticilino sensibile. Din cele 164 de tulpini clinice de S. aureus, 67 (40,8%) au produs biofilm detectabil, iar 97 (59,2%) nu au produs biofilm. În ceea ce privește statutul de biofilm, 24 (40,8%) de tulpini au produs biofilm puternic aderent, 28 (41,8%) – biofilm moderat aderent şi 15 (22,4%) – biofilm slab aderent. Un nivel mai înalt de rezistență a fost înregistrat la tulpinile de S. aureus producătoare de biofilm comparativ cu nonproducătoare. Concluzii. Rezultatele studiului denotă o capacitate înaltă de formare a biofilmelor la tulpinile clinice de S. aureus și predominarea ratei înalte de rezistență la antimicrobiene. Datele obținute atestă o corelaţie puternică între formarea de biofilme și paternurile de rezistență la antimicrobiene. Implementarea testelor relevante pentru determinarea sensibilității la antimicrobiene a tulpinilor producătoare de biofilme vor îmbunătăți managementul cazurilor de infecții provocate de aceste microorganisme și vor facilita dezvoltarea strategiilor fezabile pentru prevenirea răspândirii lor.