Dezvoltarea disciplinei educației lingvistice de-a lungul anilor a contribuit la apariția numeroaselor abordări și metode în predarea limbilor, care deseori prezintă mai multe provocări pentru profesori atunci când încep să-și proiecteze procesul de instruire. Astfel, ei se simt constrânși să adopte o abordare concretă, care nu neapărat ar răspunde necesităților elevilor lor. Scopul articolului este de a demonstra importanța dezvoltării autonomiei la profesori, care trebuie încurajați să își asume responsabilitatea pentru procesul instructiv și să își proecteze tot parcursul educativ ținând cont în exclusivitate de necesitățile elevilor. Într-adevăr nici un teoretician sau reprezentant oficial al unei structuri educaționale nu cunoaște mai bine de ce are nevoie un elev decât profesorul care lucrează cu el zi de zi. Considerăm că la etapa actuală profesorii ar trebui să aplice principiile abordării post-comunicative în predarea limbilor străine, ceea ce le-ar permite să ieie decizii optime în atingerea obiectivelor și să își asume responsabilitate pentru procesul instructiv.