Unitățile polilexicale stabile care sunt de proveniență străină le privim ca fiind generale unui mare număr de limbi. Iar celelalte unități polilexicale stabile trebuie privite ca fiind indigene, avându-și originea în limba română, chiar dacă au corespondente în alte limbi. Atestarea unităților polilexicale date similare în terţe limbi poate fi explicată prin diverse cauze. Conchidem că unitățile polilexicale stabile pot fi divizate sub aspectul originii în două grupuri mari: indigene şi generale. Unitățile polilexicale stabile generale au pătruns pe cale cultă, odată cu apariţia necesităţii denominării realităţii date. Însă motivaţia utilizării lor e determinată de gradul de cultură şi familiarizarea cu texte de literatură artistică a persoanei în cauză. În articolul de față propunem spre analiză unele unități polilexicale stabile generale cu motivație extralingvistică, actualizându-le la nivelul discursului prin exemple exceptate din diverse surse, astfel aliniindu-ne opiniei lui Eugeniu Coșeriu că faptele de limbă trebuie privite la nivelul limbii, la nivelul vorbirii și la cel al discursului, astfel fiind reflectate cele trei niveluri ale limbajului - nivelul universal al activității de vorbire; nivelul istoric al limbilor şi nivelul particular al discursului. Cele menționate vin să confirme încă odată teza coșeriană că o limbă este un produs istoric și, în același timp, instrument al gândirii lingvistice.

We regard stable polilexical units (SPUs) that are of foreign origin as general to a large number of languages. And the other SPUs must be seen as indigenous, having their origin in Romanian, even if they have conformity forms in other languages. The attestation of similar SPUs in the third languages can be explained by various reasons. We conclude that, in terms of origin, SPUs can be divided into two large groups: indigenous and general. General SPUs entered the language in an oral way, with the emergence of the need to name the given reality. However, the motivation for their use is determined by the degree of culture and familiarity with literary texts of the person in question. In the present article, we intend to analyze some general SPUs with extralinguistic motivation, updating them at the discourse level through examples taken from various sources, thus aligning ourselves with Eugeniu Coseriu's opinion that language facts must be viewed at the levels of language, speaking and discourse, thus reflecting the three levels of language - the universal level of speech activity; the historical level of languages and the particular level of discourse. The aspects mentioned come to once again confirm the Coseriu’s thesis that a language is a historical product and, at the same time, an instrument of linguistic thought.