Comunicarea este dedicată promovării în străinătate a identității culturii naționale prin intermediul muzicii. Reprezentând o parte indispensabilă a culturii europene, rezonanțele ei (ale muzicii) sunt captate și înregistrate în consemnările edițiilor tipărite, în produsul valorificat artistic, sublimate în demersurile creatoare ale compozitorilor din țări precum Anglia, Germania, Rusia. Scopul demersului este de a urmări cum este ilustrată muzica noastră, în variile ei ipostaze și forme, cum imaginea ei se regăsește peste hotare în prima jumătate a secolului al XIX-lea, integrându-se progresiv în peisajul cultural european. Circulația accelerată a valorilor spirituale în această perioadă a fost facilitată de faptul că, la început de secol, scade influența Porții otomane în viața internă a Principatelor, drept urmare având de câștigat relațiile cu țările occidentale, legături ce se resimt asupra sporirii fluxului de călători, oaspeți, vizitatori, negustori etc., asupra cunoașterii și comunicării reciproce, a intensificării schimbului și asimilării de bunuri și informații în diverse domenii. Între acestea figurează și muzica. În atenția străinilor se află, de cele mai multe ori, muzica în formele dansurilor naționale, dar nu rămâne neobservat nici cântecul etnic care, împreună cu jocul popular, particularizează amprenta individualității, trăsăturile identice și coloritul original al culturii, stabilind astfel punți de legătură cu țările din apusul european, care vor contribui la precipitarea cursului ascendent al Țărilor Române și la apropierea de standardele vieții, vor energiza cursul ascendent al modernizării.