Societatea din Republica Moldova rămâne profund fragmentată pe mai multe coordonate, iar pandemia de coronavirus de tip nou și actul de agresiune declanșat la 24 februarie 2022 de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, contrar așteptărilor, nu au făcut decât să aprofundeze și să extindă gradual acest fenomen. Coeziunea socială nu prezintă în sine unanimitate, lipsă de pluralism sau atenuarea diferențelor dintre straturile sociale, ci un proces social în cadrul căruia interesele oamenilor sunt armonizate prin modernizare și dezvoltare spre bunăstare, incluziune și participare politică. Totodată, pandemia și războiul din Ucraina comportă cu sine impact asupra percepțiilor și reevaluării valorilor populației din Republica Moldova. Lista schimbărilor care se produc la nivelul opțiunilor include mai mulți factori, printre aceștia evidențiem fortificarea microlumii individului ca modalitate de a diminua insecuritatea sa și creșterea parțială a încrederii în unele instituții în scopul asigurării consolidării securității naționale. Aceste tendințe nu s-au soldat însă cu transformări la capitolul consolidarea coeziunii sociale, una dintre cauze ale acestei situații precare constând în prezența alternativelor, principala fiind posibilitatea migrării, fie provizoriu la muncă, fie cu trai permanent. Caracterul precar al coeziunii este condiționat nu doar de factori de nuanță geopolitică sau social-economică, un rol deosebit revine percepției și praxiologiei realităților sociale, mediului și contextului psiho-social favorabil și catalizator (al migrației). În prezenta lucrare științifică și-au găsit reliefare analiza unor factori care contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică la formarea și consolidarea coeziunii sociale în Republica Moldova, abordată în contextul acordării statutului de țară candidată a Uniunii Europene. Acest regim mobilizator solicită conjugarea eforturilor instituționale și asociative, cu susținerea și suportul partenerilor de dezvoltare, pentru a asigura modernizarea democratică a Republicii Moldova, unui nivel acceptabil al coeziunii sociale, potrivit criteriilor definitorii revenindu-i un rol semnificativ, reprezentând, în același timp, o oportunitate de valorificat. În lucrarea de față nu sunt prezentate recete, ci se argumentează științific procesul de formare și consolidare a coeziunii sociale în Republica Moldova, găsindu-și elucidare factorii, contextul social-politic și acțiunile fezabile de realizat. Asigurarea coeziunii sociale reprezintă prin conținut un proces care solicită bidimensionalitate, exprimată prin participare a statului prin instituțiile și autoritățile sale, pe de o parte, iar pe de alta a societății ca întreg și a oamenilor ca parte, ultimilor revenindu – le rolul determinant.