Dreptul de proprietate este cel mai profund drept real, care conferă titularului dominația totală asupra bunurilor sale, fiind un drept absolut, perpetuu și exclusiv. Proprietarul are dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor sale și le exercită în mod exclusiv, în nume și interes propriu, fără intervenția altor persoane. În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptățit să efectueze cu bunurile sale, de regulă, orice acțiuni. Realizarea prerogativelor proprietarului în deplinătatea lor poate, însă, să se reflecte negativ asupra intereselor societății. Importanța deosebită a dreptului de vecinătate este stabilită de protecția dreptului de proprietate privată prin prisma unor limitări de ordin civil. Pentru ca acestea să fie eficiente s-au impus anumite limite în exercitare, fiind admisibile pentru unii proprietari și inadmisibile pentru alții. Pe parcursul istoriei evoluției dreptului de vecinătate, au existat însă mereu unele neînțelegeri dintre proprietarii terenurilor și altor bunuri imobile vecine.