Expansiunea militară a Rusiei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea avea să însemne și debutul unei expansiuni sanitare, prin construcţia de carantine și cordoane sanitare la noile hotare ale imperiului. În conformitate cu prevederile Tratatului de Pace de la București din 16/28 mai 1812, această dublă expansiune ajunge la Prut și Dunăre. Un rol important în cadrul noului cordon sanitar avea să-l joace Carantina de la Ismail. În baza unor surse documentare publicate și inedite din Fondul Cancelariei Guvernatorului Basarabiei al Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, ne propunem să analizăm evoluţia Carantinei din Ismail – atât din punct de vedere al statutului, cât și al importanţei în cadrul cordonului sanitar de la hotarul dunărean al Imperiului Rus. În acest scop, analizăm o serie de probleme, precum: discuţiile cu privire la locul unde urma a fi instituită carantina, dar și cu privire la desemnarea în calitate de Carantină Centrală, soluţionarea de către aparatul birocratic rus a chestiunilor administrative curente ce apăreau în funcţionarea carantinei, acoperirea cheltuielilor și gestionarea veniturilor carantinei, reparaţia clădirilor carantinale, asigurarea carantinei cu alimente, lemn și alte provizii necesare, numirea și schimbarea personalului etc.