Dincolo de semnificaţia simbolică a sesiunii știinţifice, care este dedicată memoriei profesorului Ion Niculiţă, abordarea unor probleme este importantă în contextul evaluării moștenirii știinţifice, pe care ne-a lăsat-o regretatul dascăl. Una din direcţiile de cercetare asupra căreia a insistat Ion Niculiţă a fost problema reflectării fenomenelor religioase în ansamblurile de vestigii ale epocii fierului din spaţiul nord-vest pontic. Tratarea acestei probleme este indispensabilă astăzi și de numele regretatului Tudor Arnăut, care i-a fost discipol și care a realizat o sinteză despre spaţiile sacre și practicile funerare, editată postum. Domeniul practicilor funerare și al interpretării vestigiilor arheologice din perspectiva fenomenelor religioase reprezintă un teren destul de riscant pentru interpretarea arheologică, în general. La fel ca și orice încercări – mai mult sau mai puţin reușite – de reconstituire a unor manifestări, fenomene și practici culturale, sociale, etnodemografice sau politice, cele asociate aspectelor religioase prezintă numeroase controverse și speculaţii, determinate de natura informativă limitată a materialelor arheologice. Analogiile etnografice, referinţele la materialele antropologiei culturale, foarte importante într-o abordare fenomenologică a structurilor funerare și a celor asociate cultului, doar completează argumentele în favoarea unor căi posibile de interpretare, fără a oferi soluţii categorice. Cercetările din ultimele decenii, efectuate la siturile arheologice din epoca fierului din regiunea nord-vest pontică, în special din spaţul pruto-nistrean, au scos la iveală structuri și contexte arheologice, care au fost asociate fie practicilor funerare obișnuite, fie celor de cult, de sacrificiu sau magico-religios. Un deosebit interes îl prezintă astfel de vestigii sau structuri, descoperite în contextul așezărilor, de unde și tendinţa de a trata niște manifestări ritualice de sacrificiu. În această privinţă sunt relevante materialele de la Hansca „Toloacă”, Saharna Mare, Saharna Mică etc. Un caz aparte și cu multe necunoscute îl prezintă incinta fortificată de la Stolniceni „Cetate”, a cărei funcţionalitate este încă incertă, din cauza prezenţei unei serii de amenajări funerare și nefunerare. Studierea necropolelor, fără a discuta despre înmormântările izolate, nu poate fi considerată astăzi suficientă pentru concluzii categorice referitoare la evoluţia ritualului funerar din epoca fierului, mai ales în ceea ce privește schimbările în tratarea defuncţilor, înlocuirea inhumaţiei cu incineraţia și caracterul biritualismului specific comunităţilor de la mijlocul mileniului I a. Chr.