În articolul de faţă este analizat toposul şarpelui cu numeroasele sale interpretări semiotice, mitice, gnoseologice. Omniprezent în mai multe credinţe, superstiţii, legende populare, arhetipul şarpelui constituie un simbol arhaic totalizator, reflectă o realitate fabuloasă, se impune prin necesitatea primordială de a explica originea lucrurilor şi a fenomenelor din natură, de a aprofunda sfera arhetipală a realităţii înconjurătoare marcată de ritmurile primare ale existenţei. Din aceste considerente, toposul şarpelui şi-a găsit expresie în mai multe „forme – specii” ale cântecului bătrânesc, în special, într-o serie de balade populare, unde se profilează printr-o orientare conceptuală, etică, estetică şi capătă un caracter sincretic. Metaforele şi simbolurile transfigurate au deschidere către un spaţiu de valori circumscrise într-o lumină iniţiatică, sunt orientate spre estimarea unor sensuri primordiale, cu un substrat mitologic străvechi. Este conturat un diapazon empiric al cunoaşterii umane, unde legătura dintre om şi tainele universului se manifestă într-o procesualitate continuă. Aflat la hotarul dintre materie şi spirit, arhetipul şarpelui oscilează între fantastic şi real, are legătură directă cu complexitatea dramatică a realităţii curente evocată în mai multe scrieri baladeşti, prevede esenţializarea universului existenţial al omului în diverse aspecte de viaţă.

In this article, the topos of the snake is analyzed with its many semiotic, mythical, epistemological interpretations. Omnipresent in several beliefs, superstitions, folk legends, the snake archetype is a totalizing archaic symbol, it reflects a fabulous reality, it is imposed by the primordial need to explain the origin of things and phenomena in nature, to deepen the archetypal sphere of the surrounding reality marked by the primal rhythms of existence. For these reasons, the topos of the snake found expression in several "forms - species" of the old man's song, in particular, in a series of popular ballads, where it is profiled through a conceptual, ethical, aesthetic orientation and acquires a syncretic character. Metaphors and transfigured symbols open to a space of values circumscribed in an initiatory light, they are oriented towards the estimation of some primordial meanings, with an ancient mythological substrate. An empirical range of human knowledge is outlined, where the connection between man and the mysteries of the universe manifests itself in a continuous processuality. Located on the border between matter and spirit, the serpent archetype oscillates between fantastic and real, is directly related to the dramatic complexity of current reality evoked in several ballad writings, foresees the essentialization of the existential universe of man in various aspects of life.