Alimentația este indiciu al bunăstării materiale, fiind în interdependență cu o serie de manifestări colective, prezentând informații atât despre viața cotidiană, tradițiile și obiceiurile moștenite, rangul social al persoanelor, cât și despre cultura alimentară a comunității. Comunicarea are drept scop suplinirea golul istoriografic, tratând un subiect din istoria alimentației – ingrediente, condimente, verdețuri și alte produse ce dau gust și aromă bucatelor și băuturilor consumate de populația Țării Moldovei în sec. al XVII-lea – începutul sec. al XIX-lea. Importanța acestei cercetări reiese din necesitatea cunoaşterii obiceiurilor alimentare ale populaţiei din Ţara Moldovei, fiind importantă şi pentru a crea o imagine mai completă despre viaţa cotidiană, tradiţiile şi obiceiurile moştenite, cultura alimentară a comunităţii. Izvoarele cercetării sunt documentele de epocă publicate în culegeri cunoscute, relatările călătorilor străini, sămi de visterie etc. În perioada sec. al XVII-lea – începutul sec. al XIX-lea, unul dintre gusturi, cel sărat, era asigurat de sarea extrasă din ocnele Țării Moldovei; gustul acru – prin utilizarea agrişelor, măcrișului, strugurilor verzi (aguridă), oţet, vin alb, mere pădurețe etc., iar în cazul elitelor – de chitra codima, lămâie (documentele menționează oțetul de vin, oțetul de med, zeama de lămâie); gustul iute- prin ardei iute și piper. Aromele de verdețurile și legumele locale (pătrunjel, leuștean, cimbru, busuioc etc.) și diverse condimente importate (piper, anason, scorţişoară, cuişoare, nucşoară, smirnă, şofran, odagaci, cardamon etc.) oferea gust și aromă bucatelor preparate. Gustul dulce era asigurat de fructele și pomușoarele dulci, consumate atât în stare proaspătă, cât și uscate, și miere, alimente disponibile practic tuturor categoriilor de populație, și zahăr, bomboane, prăjituri, accesibile,în cea mai mare parte, doar categoriilor înstărite.