Tulburarea afectivă bipolară (TAB) este o cauză majoră a dizabilității psihiatrice globale. Baza TAB biologică este neclară, iar tratamentul este nesatisfăcător. Încercăm să trecem în revistă două domenii recente în dezvoltare – genomica și farmacogenomica TAB. În primul rând, studiile genomice cu descoperirea genelor de risc și a implicațiilor acestora în căile patogenetice ale acestei afecțiuni, rolul lor în polimorfismul clinic și particularitatea. episoadelor maniacale și depresive recurente. În al doilea rând, identificarea profilului molecular al pacienților va permite de a identifica tratamente țintite, personalizate. Material și metode: Am studiat 40 articole din ultimii 10 ani publicate în PubMed, Genetics Home Reference, American Journal of Psychiatry, cărți de specialitate psihiatrică, pentru a înțelege rolul genelor și proceselor moleculare implicate in apariția TAB. Rezultate: Diverse studii indică un model poligenetic complex de moștenire, care implică un număr mare de gene cu efecte individuale mici până la moderate, modificări epigenetice și interacțiuni complexe cu mediul. Diferite echipe de cercetători, prin diferite tehnici de genetică moleculară (de la studii de înlănțuire genică în familiile cu TAB, până la studii GWAS) au identificat sute de gene, cel mai frecvent gene codificatoare de proteine implicate în activitățile metabolice celulare, schimbul de ioni, dezvoltarea și diferențierea sinaptică, precum și genele care codifică proteine ce reglează mielinizarea, neurotransmisia, plasticitatea neuronală, rezistența și apoptoza. Concluzie: Astfel de abordări pot identifica ținte farmacologice clare care pot interveni asupra unor enzime sau proteine care fac parte din calea biochimică, determinata genetic.