Eforturile Știinţei socio-umanistice actuale sunt orientate spre reevaluarea conceptelor tradiţionale. Migraţia reprezintă un astfel de obiectiv constant al cercetărilor atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional. Este, de fapt, un lucru cunoscut că migraţia a însoţit dezvoltarea civilizaţiei umane încă de la începuturi şi a stat la baza acestei avansări, că a înregistrat, pe parcursul mileniilor, proporţii uriaşe, iar consecinţele ei au contribuit la configurarea tabloului de azi al omenirii. „We Are All Migrants”, lucrarea lui M. Hamid, publicată în revista National Geographic (2019, vol. 236, no. 2, pp. 17-21) plasează migraţia în contextul realităţilor actuale, încercând să prezinte trăsăturile noi ale fenomenului. Un element sugestiv şi inovativ, evidenţiat de autor, ţine, după noi, de propunerea de a vedea migraţia ca pe o calitate intrinsecă a existenţei umane, de a o califica drept „însăşi realitatea vieţii noastre”. Marcată de noutate este şi interpretarea migraţiei drept un fenomen universal. Autorul accentuează că, în realitate, noi toţi descindem din migranţi, argumentând mai departe ideea prin dezvăluirea multiplelor valenţe ale migraţiei contemporane. Sensul profund pe care-l degajă migraţia provine din faptul prezenţei ei neîncetate în viaţa milenară a societăţii, fiind determinată de faptul că speciei umane îi este proprie dimensiunea migratorie. În viziunea autorului citat, viaţa umană este mişcare constantă, ceea ce şi generează persistenţa naturii migratoare a omului. De aici provine contestarea fermă a divizării oamenilor în migranţi şi nativi. Migraţia înseamnă totul, inclusiv, motorul evoluţiei umane. Rezultă că impulsul migraţiei, ca un catalizator al schimbării necesare, este, cu adevărat, unul esenţial pe calea căutării propriei identităţi, în dezvăluirea şi afirmarea eu-lui. Chiar şi indigen fiind, eşti influenţat de mobilitatea cu care te confrunţi. Mai mult decât atât, migraţia apare drept remediu, într-un fel, de depăşire a frământărilor existenţiale. În circumstanţele, când ritmul schimbărilor şi impactul lor se accelerează, generând noi stresuri, mobilitatea, mişcarea este văzută drept un răspuns oportun şi necesar la aceste stresuri. Modul de a relata subiectul eseului este unul aforistic (poate, un pic categoric), dar folosind formule ce se reţin. Migraţia ajunge să fie starea normală a omului, mai mult, ea nu poate fi redusă doar la migraţie geografică, migraţia fiind nu doar în spaţiu, ci şi în timp. Această accentuare a relaţiei migrantului cu timpul – o împletire a trecutului, prezentului şi viitorului în destinul uman – este şi ea o revelaţie a scrierii la care ne referim.

The efforts of current socio-humanistic science are oriented towards the reevaluation of traditional concepts. Migration represents such a constant objective of research both at national and international level. It is well-known, in fact, that migration has accompanied the development of human civilization since the beginning and was the basis of this advancement, that it registered, during the millennia, huge proportions, and its consequences contributed to the configuration of today's picture of humanity. "We Are All Migrants", the work of M. Hamid, published in National Geographic magazine (2019, vol. 236, no. 2, pp. 17-21) places migration in the context of current realities, trying to present the new features of the phenomenon. A suggestive and innovative element, highlighted by the author, is related to the proposal to see migration as an intrinsic quality of human existence, to qualify it as "the the reality of ourselves". In the same way, the emphasis on the universality of migration is marked by novelty. The author launch the idea that, in reality, we all descend from migrants, further arguing this assertion by revealing the multiple valences of contemporary migration. The profound meaning that migration gives off comes from the fact of its unceasing presence in the millennial life of society, being determined by the fact that the human species has its own migratory dimension. In the view of the cited author, human life is constant movement, which generates the persistence of man's migratory nature. Hence the firm refusal to divide people into migrants and natives. Migration means everything, including the engine of human evolution. It follows that the impulse of migration, as a catalyst for the necessary change, is truly an essential one on the path of searching for one's own identity, in revealing and affirming the self. Even being indigenous, you are influenced and remade by the mobility you face. Moreover, migration appears as a remedy, in a way, to overcome existential turmoil. In the circumstances, when the pace of changes and their impact accelerate, generating new stresses, mobility, movement is seen as a timely and necessary response to these stresses.The way to relate the subject of the essay is aphoristic (perhaps a bit categorical), but using memorableformulas. Migration becomes the normal state of man, moreover, it cannot be reduced only to geographical migration, migration being not only in space, but also in time. This emphasis on the migrant's relationship with time – an interweaving of past, present and future in human destiny – is also a revelation of the writing to which we refer.