Studiul reia problema rolului formator a modelelor lirice și intelectuale în contextul imaginarului poetic eminescian. Sunt rediscutate influențele pe care le-au avut scriitorii germani, francezi și italieni în contextul tipologiei romantice comune. Studiul se axează pe teza că Eminescu concepea unitatea culturii universale în sensul în care Goethe vorbea despre existența unei Weltliteratur, a unei literaturi universale. Modelele lirice și intelectuale care l-au marcat pe poetul român sunt o dovadă elocventă a europenității mesajului său liric și a concepției asupra omului, lumii și universului. Sunt citați exegeții români și străini în privința modului în care înțeleg problema influențelor, al filiațiilor între literaturi, a comunității tipologice a motivelor. Toate modelele lirice și intelectuale vorbesc despre organicitatea personalității și operei lui Eminescu.