Toate cele patru cvartete de coarde ale lui B. Dubosarschi, într-o măsură mai mare sau mai mică, poartă amprenta creației lui D. Șostakovici. După mărturiile lui B. Dubosarschi, cvartetele sale de coarde au fost create într-o perioadă când aceasta era pasionat de muzica compozitorului rus. Astfel, în creația sa de cvartet, B. Dubosarschi preia multe elemente ale limbajului armonic și modal, diferite mijloace de expresie, principii de organizare a formei și procedee componistice utilizate de D. Șostakovici în cvartetele sale, îmbinându-le cu un tematism propriu, original. Cvartetul de coarde nr. 2 este un bun exemplu al acestui fapt, în el fiind prezente toate componentele menționate mai sus. În toate cele cinci părți ale ciclului, B. Dubosarschi folosește pe larg modurile, tetracordurile și pentacordurile tipice creației lui D. Șostakovici, în deosebi tetracordul micșorat semiton-ton-semiton, sunetele căruia coincid cu monograma compozitorului rus – D-Es-C-H. Nelipsită în cvartet este și monograma propriu zisă care apare de numeroase ori pe durata creației. Principiul tematic, bazat pe proveniența tuturor temelor cvartetului din câteva surse și folosirea laitmotivului, la fel sugerează similitudini cu principiile componistice folosite de către D. Șostakovici în cvartetele sale. Tipică pentru creația lui D. Șostakovici este și folosirea intervalelor naturale, octave și cvinte, în momentele culminative ale lucrării.Articolul va elucida modul în care aceste trăsături caracteristice ale stilului componistic al lui D. Șostakovici au fost utilizate în Cvartetul de coarde nr. 2 de B. Dubosarschi.