În articolul de față se propune o analiză retrospectivă a melodiilor de doină și a derivatelor acestora ca gen/specie în repertoriul folcloric pentru vioară din zona de nord a Republicii Moldova, delimitată în spațiul temporal de la mijlocul sec. al XX-lea până în zilele noastre. Este bine cunoscut faptul că, pe de o parte, evoluția muzicii tradiționale din această perioadă a fost influenţată de un şir de evenimente sociale, politice, culturale din ultimele decenii. Pe de alta, un impact asupra evoluţiei în comunitate a melodiilor de doină și a derivatelor acestora l-au avut lăutarii violoniști (reprezentanții muzicii tradiționale). Examinând aceste creații, ele pot fi clasificate astfel: melodii doinite și derivatele acestora de origine instrumentală şi de origine vocală, care includ: 1) melodii care reproduc originalul vocal (cântecul liric, doina, creaţii rituale precum cântecul miresei etc.); 2) melodii care se îndepărtează de original în urma tratării instrumentale; 3) melodii de origine instrumentală. Pe lângă caracterul sincretic caracteristic, aceste melodii sunt particularizate și prin doi factori: a) posibilităţile tehnice ale instrumentului (vioara) la care sunt interpretate; b) imaginaţia şi aptitudinile improvizatorice ale interpretului. De altfel, în una din lucrările sale, Constantin Brăiloiu susţinea: „Pierderea treptată a funcţiei primare, ca rezultat al procesului de dezafectare a obiceiurilor, a implicat pierderea melodiilor ceremoniale originale şi adaptarea textului poetic la melodii preluate din repertoriul nonritual. Adaptarea acestora la alte categorii folclorice a generat apariţia fenomenului de contratextualitate — un fenomen caracteristic, în special, pentru sf. sec. al XX-lea încep. sec. al XXI-lea”.