Aplicarea extrădării nu numai la infracţiunile cu caracter internaţional, dar şi la majoritatea celor stabilite de normele penale interne ale statelor evidenţiază faptul, că în dezvoltarea acestei instituţii a survenit o nouă etapă, ce se caracterizează prin existenţa unor diferenţe tot mai mici între aceste categorii de infracţiuni. Are loc un proces de unificare în aparenţă a normelor dreptului intern şi internaţional în domeniul reglementării acestei probleme, în special a normelor ce asigură realizarea combaterii fenomenului infracţional. Acest proces e condiţionat de faptul că, în prezent, sarcina esenţială atât a dreptului penal şi procesual - penal al statelor, cât şi a dreptului penal internaţional vizează direct garantarea securităţii şi stabilităţii prin combaterea fenomenului infracţional, prin diferite forme şi prin diferite modalităţi, în scopul apărării de atentări atât a întregii societăţi cât şi a fiecărui individ în parte.

Application of extradition not only to international offences, but also to the majority of those established by the internal criminal norms of the states shows that in the development of this institution a new stage has occurred which is characterized by the existence of smaller differences between these two categories of offence. The process of unifying the norms of the home and international law in the sphere of settling of this problem, and especially those, assuring carrying out of the struggle against the infraction phenomenon, is apparently taking place. This process is conditioned by the fact that presently the essential task of both the criminal and processual criminal law of the states as well as that of the international criminal law is to aim directly at guaranteeing the security and stability through the infraction phenomenon fighting as well as different forms and means with the purpose of protecting both the whole society and separate individuals from being attempted upon.