Utilizarea plantelor medicinale în vindecarea bolilor la copii
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
226 6
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-13 18:27
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
392.1/.3:615.322 (1)
Obiceiuri, datini privind viața particulară (264)
Medicamentele potrivit originii lor (478)
SM ISO690:2012
GRĂDINARU, Natalia. Utilizarea plantelor medicinale în vindecarea bolilor la copii. In: Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei, Ed. 1, 15-18 august 2019, Crihana Veche (Cahul). Crihana Veche (Cahul): ICBE, 2019, pp. 79-80. ISBN 978-9975-84-XXX.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei 2019
Conferința "Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei"
1, Crihana Veche (Cahul), Moldova, 15-18 august 2019

Utilizarea plantelor medicinale în vindecarea bolilor la copii

CZU: 392.1/.3:615.322

Pag. 79-80

Grădinaru Natalia12
 
1 Institutul de Cercetări Bioarheologice şi Etnoculturale,
2 Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 10 februarie 2023


Rezumat

Având în vedere importanţa cercetărilor asupra proprietăţilor plantelor medicinale pentru dezvoltarea farmacopeii şi, de asemenea, a etnomedicinii, ne-am propus să relevăm cunoştinţele populare referitoare la formele şi metodele de utilizare a plantelor medicinale în vindecarea copiilor. Investigarea, recuperarea şi valorificarea patrimoniului respectiv poate avea un impact pozitiv în demararea cercetărilor interdisciplinare şi poate asigura un suport empiric pentru realizarea proiectelor de cercetare fundamentală şi aplicativă în domeniul sănătăţii. Analizând materialul de teren şi fondurile de arhivă referitoare la metodele de tratare naturistă a bolilor la copii şi contrapunândule cu datele oferite de cercetările ştiinţifice din domeniul fitoterapiei, conchidem că multe din remediile populare sunt raţionale, corespund scopului curativ şi sunt aplicate în continuare în practicile medicinale. Doctoriile verificate în decursul secolelor sunt frecvent utilizate şi în prezent, chiar dacă tehnologiile de preparare sau de administrare a acestora s-au modificat în careva măsură. Unele şi-au aflatrecunoaşterea în medicina clasică abia recent, în legătură cu noile descoperiri ştiinţifice, ceea ce demonstrează un schimb continuu de informaţii în ambele sensuri. În tratarea bolilor de care sufereau copii, buruienile de leac erau folosite în scopuri profilactice sau curative, atât intern, cât şi extern. Extern plantele erau folosite în prepararea scăldătorilor, fierturilor pentru răni sau boli de piele, cataplasmelor, în fumegarea celui bolnav. Pentru nou-născuţi se pregăteau băi din: pojarniţă, romaniţă, peliniţă, urzică (câte un mănunchi de fiecare); pentru copiii care răceau sau aveau dureri ale membrelor se preparau băi din: scaiul-voinicului, romaniţa, omag; pentru tratarea bubelor se foloseau în băi şi fierturi: sulfina albă, muşcatul-dracului (scabiosa lucida), gălbenelele, coadacalului; pentru muşcăturile de şarpe era bună coada-mielului, la cataplasme – tătăneasa; în fumegaţii – cânepa; cu fiertura de mac se linişteau durerile de dinţi; fiertura de ocheşele se utiliza pentru clătirea guriţei copilului. Intern, sub formă de ceauri, infuzii, decocturi se foloseau: florile de tei, frunzele de coacăză, crenguţele de vişin – în tratarea răcelii; coada-şoricelului – în sporirea poftei de mâncare; pelinul – în curăţarea sângelui şi lupta contra viermilor intestinali; ca depurative şi detoxifiante– trei-fraţi-pătaţi; în inhalaţii – curcubeţica, bozul, peliniţa, schinul-rău, urzica – pentru stâlpul maţelor. Relatările expuse constituie doar o mica parte din uriaşul patrimoniu de cunoştinţe referitoare la utilitatea plantelor în tratarea bolilor la copii. Acumulat în mod empiric şi transmis pe cale orală de către colectivităţile umane, acest tezaur are valenţe multiple, care necesită o cercetate complexă.