Patrimoniul cultural, în general, este definit ca fiind format din totalitatea bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora. Patrimoniul imaterial, în particular, reprezintă tradiții și expresii orale, inclusiv limbajul ca vector al patrimoniului cultural intangibil, literatură, artă culinară, muzică, cântec, dans, sunete, jocuri, mitologie, ritualuri, obiceiuri, abilitățile și meseria ancestrală, precum și instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate cu ele, permițând perpetuarea identității culturale orale și populare, martor la apartenența la curentele civilizației naționale sau universale. Dintre problemele actuale legate de patrimoniul intangibil este cea legată de pierderea unui imens strat al acestuia în virtutea dispariției generațiilor purtătoare și necesitatea realizării unor investigații de teren de urgență; de asemenea starea arhivelor de patrimoniu existente, lipsa surselor materiale necesare de a pune în valoare materialele de arhivă, la acestea se adaugă kitsch-ul, comercialul ș.a. Cert este faptul că patrimoniul joacă un rol important în modelarea viitorului. Iar salvgardarea și valorificarea acestuia oferă ocazia de a descoperi diferențele noastre culturale, de a păstra identitatea etnică și de a iniția un dialog despre ceea ce este comun pentru noi. Unitate prin diversitate este formula civilizației umane în contemporaneitate, iar valorile de patrimoniu contribuie nemijlocit la realizarea acestei viziuni a societății moderne.