Photography has long been considered a simple reproduction of reality, capable of a purely documentary function, while formal and artistic research has been attributed to painting. Thus, the direct intervention of the author's hand on the photograph was not perceived as relevant and the chemical process of direct impression of light on the sensitive material was considered an exclusively technical mechanism. Today, photography has been recognized as a powerful tool for transforming, analyzing and interpreting reality. Photographs are snapshots of the mind that allow a fragment of the world to be frozen, codifying reality according to the photographer's intentions and emotions. Taking a photograph is a creative and conceptual act at the same time. So, in this paper we will talk about memory, self-identification, empathy, the "pixelation" of time and the capture of moments and emotions on digital media, these contemporary uses being in fact inherent in the photographic medium since its origins.

Fotografia a fost multă vreme considerată o simplă reproducere a realității, capabilă de o funcție pur documentară, în timp ce cercetarea formală și artistică a fost atribuită picturii. Astfel, intervenția directă a mâinii autorului asupra fotografiei nu a fost percepută ca relevantă și procesul chimic de impresie directă a luminii asupra materialului sensibil a fost considerat un mecanism exclusiv tehnic. Astăzi, fotografia a fost recunoscută ca un instrument puternic de transformare, analiză și interpretare a realității. Fotografiile sunt momente instantanee ale minții, care permit să înghețe un fragment din lume, codificând realitatea în funcție de intențiile și emoțiile fotografului. A face o fotografie este un act creativ și conceptual în același timp. Așadar, în această lucrare vom vorbi despre memorie, autoidentificare, empatie, „pixelarea” timpului și surprinderea momentelor și emoțiilor pe mediile digitale, aceste utilizări contemporane fiind de fapt inerente mediului fotografic încă de la origini.