Articolul precedent |
Articolul urmator |
261 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-04 19:29 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
[78.082.2:788.6+786.2]:78.071.1 (1) |
Muzică (1810) |
SM ISO690:2012 CAZAC, Radu. Ipostaze sonore în sonata nr. 1 pentru clarinet şi pian de Oleg Negruţa. In: CULTURA ȘI ARTA: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 1, 9 decembrie 2022, Chişinău. Chişinău: 2022, p. 18. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
CULTURA ȘI ARTA: cercetare, valorificare, promovare 2022 | ||||||
Conferința "Cultura și arta: cercetare, valorificare, promovare" 1, Chişinău, Moldova, 9 decembrie 2022 | ||||||
|
||||||
CZU: [78.082.2:788.6+786.2]:78.071.1 | ||||||
Pag. 18-18 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Autorul își propune să studieze unele elemente structurale ale discursului sonor, precum şi manifestarea acestora în ideatica Sonatei nr. 1 pentru clarinet şi pian de Oleg Negruţa. Maniera individuală de scriitură a compozitorului se bazează pe diferite influențe ale muzicii folclorice, clasice şi de jazz. Elementele de jazz – ritmurile și armoniile tipice jazistice – reprezintă o sursă de inspirație pentru autor. Modul prin care Oleg Negruța și-a valorificat fantezia în lucrarea supusă analizei, dezvăluie interpreților și cercetătorilor elementele componistice şi identifică direcția stilistică în care autorul se regăsește. Faptul că această creație este scrisă sub influenta muzicii şi stilului de jazz îl menționează chiar compozitorul, în prefața lucrării – Sonata în stil de jazz. În urma analizei detaliate a părţii întâi, se poate de observat că elementul (limbajul) de jazz este utilizat la maxim. Atât intonațiile tipice cum sunt salturile, ornamentele, trilurile, alunecările sonore, sunetele cu întârzieri, dar şi sfera genuistică sunt utilizate din plin: dansul swing, deşi este muzică de autor, fără a se recurge la citare, totuși melodia lui corespunde cu tiparile metrice, ritmice şi de factură ale stilului de jazz. La fel de ingenios sunt întrebuințate armoniile specifice muzicii afro-americane – acorduri alterate, acorduri de septimă nerezolvate, arpegii, suprapuneri sonore etc. Cum e și firesc, în lucrare se observă și o prezentă masivă a manierei improvizatorice, care persistă în ilustrarea temelor de bază. În așa fel, putem conchide că, în cazul dat, stilul autorului coincide totalmente cu particularitățile stilistice ale muzicii de jazz, iar acestea oferă posibilitatea de a pătrunde în profunzimea discursului sonor și de a-i aprecia valoarea lui afectivă. |
||||||
Cuvinte-cheie stil, compozitor, clarinet, jazz, sonata |
||||||
|