Prezentul articol vine să elucideze unele particularități ale practicii instrumentale din RSSM în anii 1970— 1980, asigurând o continuitate a studiului „Constituirea artei academice acordeonistice din RSS Moldovenească î n perioada anilor 1940—1960”. Deceniile șapte și opt ale sec. XX reprezintă etapa de consolidare a artei interpretative din țara noastră, continuând să fi e determinată de evoluț ia școlilor de baian / acordeon din Europa de Est (î n special Rusia, Ucraina, Belarus). Perpetuarea valorilor socialiste delimitează două trasee evolutive paralele ale practicii instrumentale baianistice / acordeonistice din republică. Perfecționarea intensă a capacităților tehnice și expresive îi atribuie baianului politimbral cu convertor o superioritate absolută din punct de vedere organologic, repertorial, instructivdidactic, interpretativ, permițându-i să ocupe o poziție vizibilă pe scena academică. În pofi da marginalizării, acordeonul politimbral cu S.B. reușește să asimileze într-o anumită măsură componentele armonicii cromatice cu butoane (repertoriul, procesul instructiv-didactic etc.) ce se afl au într-un fl ux intens de dezvoltare. Dacă baianul „absoarbe” în mare parte tradițiile practicii instrumentale academice, atunci acordeonul, fi ind considerat un instrument predestinat prioritar muzicii populare, condiționează cursul evolutiv al artei interpretative tradiționale.

Th e present article comes to elucidate some particularities of the instrumental practice in the MSSR in the years 1970—1980, ensuring a continuity of the study “Constitution of the academic art of accordion in the Moldovan SSR during the years 1940—1960”. Th e seventh and eighth decades of the XX represent the consolidation stage of the interpretative art in our country, continuing to be determined by the evolution of the bayan / accordion schools in Eastern Europe (especially Russia, Ukraine, Belarus). Th e perpetuation of socialist values delimits two parallel evolutionary paths of the bayanistic / accordionistic instrumental practice in the republic. Th e intensive improvement of technical and expressive capabilities gives the multitimbral bayan with converter an absolute superiority from an organological, repertory, instructive-didactic, interpretive point of view, allowing it to occupy a visible position on the academic stage. Despite its marginalization, the multitimbral accordion with S.B. manages to assimilate to a certain extent the components of the chromatic harmonica with buttons (the repertoire, the instructionaldidactic process, etc.) which were in an intense course of development. If the bayan largely “absorbs” the traditions of academic instrumental practice, then the accordion, being considered an instrument primarily predestined for popular music, conditions the evolutionary course of traditional interpretative art.