Background. The cuneiform defect is a non-carious polyethiological affection, which appears after the eruption, which is manifested by damage to the hard dental tissues. At present there are no unanimous opinions regarding its etiopathogenesis. Clinical studies show that a major role is played by occlusal overload and bruxism. Objective of the study. Evaluation of the etiological aspects of the cuneiform defect, realization of the complex treatment. Material and Methods. 15 patients were examined, 9 women, 6 men aged 25-65 years. These patients were examined clinically by inspection, probing, thermometry and coloration, and paraclinically by occlusography, photostatic and radiological examination. Results. It was shown that 33.3% of men had bruxism, while in women it was detected in 22.2% of cases, 83.3% of men, and 66.6% of women with cuneiform defects had occlusal overload. Conclusion. The cuneiform defect may be present in patients with static and dynamic occlusal overloads, as well as in patients with bruxism. The treatment tactic was complex with occlusal rebalancing and direct restoration.

Introducere. Defectul cuneiform reprezintă o afecțiune necarioasă polietiologică, apărută după erupție, care se manifestă prin lezarea a țesuturilor dentare dure. La momentul actual nu există opinii unanime în ceea ce privește etiopatogenia lui. Studiile clinice arată că un rol mare revine suprasolicitărilor ocluzive și bruxismului. Scopul lucrării. Evaluarea aspectelor etiologice a defectului cuneiform, realizarea tratamentului complex. Material și Metode. Au fost examinați 15 pacienți 9 femei, 6 bărbați cu vârsta cuprinsă între 25-65 ani. Acești pacienți au fost examinați clinic prin inspecție, sondare, termometrie și colorare, iar paraclinic prin ocluzografie, examen fotostatic și radiologic. Rezultate. A fost demonstrat că 33,3% din bărbați aveau bruxism, pe când la femei a fost depistat în 22,2% din cazuri, 83,3% din bărbați și 66,6% din femei cu defecte cuneiforme aveau suprasolicitări ocluzale. Concluzii. Defectul cuneiform poate fi prezent la pacienți cu suprasolicitări ocluzive în statică și dinamică, cât și la pacienți cu bruxism. Tactica de tratament a fost una complexă prin reechilibrare ocluzală și restaurare directă.