Podoaba tradițională în contextul portului tradițional românesc *
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
476 13
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-25 10:50
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
391.7 (18)
Îmbrăcăminte. Costume. Costume naționale. Modă. Podoabe (275)
SM ISO690:2012
BUTNARU (SORBALO), Adriana. Podoaba tradițională în contextul portului tradițional românesc *. In: Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului, Ed. 2, 23-24 iunie 2022, Chişinău. Chișinău: Tipogr. „Notograf Prim”, 2022, Ediția 2, p. 20. ISBN 978-9975-84-162-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului
Ediția 2, 2022
Conferința "Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului"
2, Chişinău, Moldova, 23-24 iunie 2022

Podoaba tradițională în contextul portului tradițional românesc *

CZU: 391.7

Pag. 20-20

Butnaru (Sorbalo) Adriana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 8 decembrie 2022


Rezumat

Costumul popular românesc este un purtător de semne şi simboluri, ce conțin informații despre viața omului și modul său de gândire, despre organizarea socială a comunității. Piesele de podoabă, atât cele femeiești, cât și cele bărbătești, reprezintă elemente indispensabile ale portului tradițional, fiind încadrate în decorul vestimentar. Forma, coloristica și modul de a purta podoabele reflectă aspecte practice şi sociale, precum şi gustul estetic si calitățile creative ale poporului român. În funcție de interpretare, de principiile de aranjare racordate la structura vestimentației, de ritmicitatea de alternare a anumitor motive, poate fi descifrat caracterul specific al podoabei tradiționale românești. Dintotdeauna, piesele de podoabă, în afară de funcția lor apotropaică, au marcat poziția individului în cadrul comunității și apartenența acestuia la un grup cu caracteristici similare: categorie de vârstă, categorie socială etc. Datorită costului și provenienței lor, podoabele constituie indicii ale bunăstării celui ce o poartă. În lumea satului, precum si la oraș, podoabele au conferit o notă de eleganță ansamblurilor vestimentare femeiești și bărbătești, purtate în zilele de sărbătoare. Mai modest în cadrul portului cotidian și mai cu fast în cadrul portului de sărbătoare, fetele și femeile purtau cercei, mărgele, pandantive (mai frecvent, în formă de cruciuliță cu imaginea răstignirii lui Isus Hristos), atârnate de un lănțișor, șnur sau panglică, inele, brățări, – fie ca însemn distinctiv al vârstei, fie al poziției sociale, al apartenenței la o comunitate etc. Portului bărbătesc tradiția i-a atribuit, de asemenea, un amalgam de podoabe si accesorii decorative, funcția cărora era similară, în principiu, cu cea din cadrul portului feminin, indicând apartenența la o categorie de vârstă, de gen etc. În zilele de sărbătoare, feciorii își împodobeau pălăriile sau căciulile cu flori, pene, panglici, purtau la piept cocarde etc. Astfel, podoabele au fost parte inerentă a portului tradițional, purtând mesaje complementare vestimentației.